O ţară normală

Preşedintele Turkmenistanului, care-şi fericeşte în fiecare an supuşii cu o carte de versuri, a oat zilele trecute un nou volum chiar în incinta Parlamentului. Cuvîntul opoziţie neexistînd

Preşedintele Turkmenistanului, care-şi fericeşte în fiecare an supuşii cu o carte de versuri, a oat zilele trecute un nou volum chiar în incinta Parlamentului.
Cuvîntul opoziţie neexistînd în dicţionarul turkmen, nimeni nu a fluierat în timpul recitalului, iar deputaţii, în frunte cu membrii Departamentului de Critică Literară al Senatului, au dat năvală să-l pupe-n fund pe autor.
E de la sine înţeles că opera maestrului Saparmurad Niazov a devenit lectură obligatorie nu doar pentru elevi şi studenţi, ci şi pentru angajaţii statului, nevoiţi să se împărtăşească zilnic din înţelepciunea iubitului conducător.
Recunoscînd cu seninătate că nu prea îl prinde noaptea cu cartea în mîini, ci predispus mai degrabă să dea din picere decît din deştele cu care se ţine pixul, Traian Băsescu n-a continuat tradiţia de luptă a lui Ion Iliescu, care ne-a bombardat fără milă, de pe meterezele Cotrocenilor, ba cu eseuri politice, ba cu panseuri filozofice.
Neavînd la ora asta un preşedinte bolnav de autorlîc, putem admite că suntem, cît de cît, o ţară normală.