Nuntă în familia Bodnariu. Eliana, fiica cea mare, s-a căsătorit la 11 ani după ce a fost luată de autoritățile norvegiene. Drama a inspirat filmul „Fjord”

La aproape 11 ani după ce a fost despărțită de părinți de autoritățile norvegiene pentru protecția copilului, Eliana Bodnariu, fiica cea mare a familiei, s-a căsătorit duminică, în județul Bihor. La eveniment au participat rude și prieteni din România, Norvegia și Danemarca.

Nuntă în familia Bodnariu FOTO: Titus Corlățean/FB

La nuntă au participat rude și prieteni din România, Norvegia și Danemarca, inclusiv bunicii materni ai miresei și membri ai familiei extinse.

Informațiile au fost făcute publice de senatorul Titus Corlățean, unul dintre politicienii români care s-au implicat în cazul Bodnariu în perioada în care copiii se aflau în custodia autorităților norvegiene. 

„Pentru mine, adevăratul epilog al recent laureatului la Cannes «Fjord» a fost de fapt astăzi”, a scris Titus Corlățean pe Facebook, unde a publicat și imagini de la ceremonie.

Senatorul a evocat drama prin care a trecut familia în urmă cu peste un deceniu și a descris emoția revederii Elianei în ziua nunții. „David & Eliana în ziua cununiei. Acum 11 ani eram departe de a mă fi gândit, împreună cu colegul și prietenul meu Ben-Oni Ardelean, la o astfel de zi. La acel moment, atât Eliana Bodnariu, cât și frații și surorile sale, fuseseră luați cu forța de odioasa instituție norvegiană Barnevernet de la părinții lor, Marius și Ruth”, a scris Corlățean, pe FB. 

→

Imaginea 1/6: Nuntă în familia Bodnariu FOTO: Titus Corlățean/FB

Acesta spune că timpul a schimbat radical destinul familiei. „Anii au trecut, Domnul a lucrat în chip minunat, iar astăzi Eliana a fost o mireasă superbă. Am ochi de tată de fată care a fost mireasă, așa că știu să văd și să simt o mireasă fericită și împlinită lângă tânărul soț pe care l-a ales. Îi privești ochii luminoși și fața care radiază, zâmbetul larg din inimă și o asculți cum cântă. O mireasă care cântă, lângă alesul inimii, e un lucru superb. Mai ales când îi cântă cu recunoștință unui mare Dumnezeu, care a salvat-o și i-a dăruit o nouă viață”, a adăugat senatorul.

Potrivit lui Titus Corlățean, la nunta organizată în județul Bihor au fost prezenți români, norvegieni, danezi și membri ai familiei româno-norvegiene Bodnariu.

 „În fotografii, la nunta organizată undeva în Bihor, de unde este mirele, veți regăsi români, norvegieni (părinții lui Ruth și una dintre surori), danezi, româno-norvegieni (Naomi, Matei, Ioan, Ezekiel, Rebecca, Nathanael), părinți, bunici, prieteni, familiile etc. Oameni de la țară, oameni de la oraș, oameni din România, oameni din diaspora”, a mai scris acesta.

Familia Bodnariu Foto : arhivă, adevărul

Senatorul a precizat că tinerii căsătoriți au ales să își întemeieze familia în România, deși Eliana păstrează o legătură puternică și cu rădăcinile sale norvegiene.

„Această nouă familie româno-norvegiană, întemeiată astăzi și care va trăi în libertate, dragoste și în credință în România. Și ceea ce este frumos pentru sufletul acestei mirese este faptul că, în ciuda traumei cauzate de un odios sistem de «protecție» socială numit Barnevernet, ea nu a uitat că în inima ei există cu putere și identitatea norvegiană și și-ar dori, la un moment dat, să se întoarcă în vizită în țara mamei sale, în care și ea a trăit câțiva ani, pentru a revedea Norvegia. Doar că ea a ales, pentru motive întemeiate, să își trăiască viața și fericirea în România”, a afirmat Corlățean.

Eliana avea nouă ani când a fost separată de familie

Cazul Bodnariu a început în noiembrie 2015. Marius Bodnariu, cetățean român și specialist IT, și soția sa, Ruth, cetățean norvegian și asistentă medicală, locuiau în localitatea Redal, din comuna Naustdal, împreună cu cei cinci copii ai lor.

Pe 16 noiembrie 2015, Barnevernet a intervenit după apariția unor suspiciuni privind aplicarea de pedepse fizice copiilor. Eliana, care avea atunci nouă ani, și sora sa mai mică ar fi relatat la școală că primeau „corecții fizice” din partea părinților.

Cei cinci copii, dintre care cel mai mic avea doar câteva luni, au fost separați și plasați în trei familii surogat. 

Cazul a generat una dintre cele mai ample mobilizări internaționale în sprijinul unei familii de români din diaspora. Mii de persoane au participat la proteste organizate în România, Statele Unite, Canada, Irlanda, Spania, Marea Britanie și Danemarca.

Miting de amploare la Oradea pentru familia Bodnariu Foto: Facebook

După aproximativ șapte luni de separare, în iunie 2016, autoritățile locale și părinții au ajuns la o înțelegere, iar toți cei cinci copii s-au întors în familie. La scurt timp, Marius și Ruth Bodnariu au părăsit Norvegia și s-au stabilit definitiv în România, în zona Brașovului.

Cazul familiei Bodnariu a revenit în atenția publică în 2026, odată cu lansarea filmului „Fjord”, regizat de Cristian Mungiu, cu Sebastian Stan și Renate Reinsve în rolurile principale.

Filmul a câștigat Palme d'Or la Festivalul de Film de la Cannes din 2026, devenind al doilea lungmetraj al regizorului distins cu marele premiu al festivalului, după „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, recompensat în 2007.

În centrul acțiunii se află un cuplu interpretat de actorii Sebastian Stan și Renate Reinsve, care se confruntă cu intervenția serviciilor sociale într-un caz tensionat legat de creșterea copiilor și limitele educației parentale. 

Drama este inspirată din povestea reală a familiei Marius și Ruth Bodnariu. Cazul lor a generat dezbateri internaționale privind intervenția serviciilor de protecție a copilului din Norvegia.

Filmul abordează teme sensibile precum controlul instituțional, libertatea individuală și conflictul dintre valorile culturale diferite, într-un context în care tensiunea psihologică crește progresiv.

În film, Sebastian Stan interpretează rolul unui inginer român stabilit în Norvegia alături de soția sa și cei cinci copii, într-o comunitate izolată de munți și fiorduri. Familia trăiește după reguli religioase stricte, iar conflictul cu autoritățile locale izbucnește după ce viziunile lor asupra educației și disciplinării copiilor intră în contradicție cu legislația norvegiană.

Situația escaladează în momentul în care unul dintre copii ajunge la școală cu semne de violență, iar autoritățile intervin, luând cei cinci copii în plasament. Filmul ridică întrebări despre limita dintre protecția copilului și respectarea libertății religioase și culturale, punând față în față valorile conservatoare ale familiei și sistemul social norvegian.