Nopti de panda in asteptarea albanezilor

Corespondenta de la trimisul nostru special in Kosovo, Dragos BOTA

Sarbii din Kosovska Mitrovica au stat toata noaptea sa-si pazeasca casele de frica albanezilor de dincolo de raul Ibor. Ziua de duminica a fost una de veghe. Langa barajul militarilor francezi de la KFOR au fost in permanenta cativa sarbi, care au supravegheat, la randul lor, blocurile albaneze. "Avem informatii ca un lunetist ar putea fi pe unul dintre blocurile de langa Yugobank. Ma tot uit de o ora, sa vad daca dau de el, insa pana acum nimic. Nu mai vrem sa se intample sa moara ai nostri asa, pe nepusa masa", povesteste, agitat, un barbat care nu-si ia ochii din lentila binoclului. Putin mai incolo, cativa copii se joaca pe langa TAB-urile KFOR si masinile de politie, masate preventiv langa Plavi Most (Podul Albastru). Pana noaptea tarziu, elicopterele trupelor de mentinere a pacii au patrulat peste Kosovska Mitrovica, care are cateva sate intinse pe dealurile din jur. Sarbii de la Svecan n-au dormit insa deloc. Au stat in padure, supraveghind tot timpul satele albaneze. Punctul de observatie e pe varful dealului de langa sat. "De aici se vede totul ca-n palma. N-au cum sa se apropie albanezii noaptea fara sa-i vedem. Au incercat o data, insa i-au tradat farurile de la masina. Uitasera sa le stinga", povesteste Goran, unul dintre veteranii postului de observatie de la Svecan. Sarbii nu cred prea mult in KFOR, au mai multa incredere in propriul lor sistem de observare decat in militarii straini. "Daca se intampla ceva, imediat se da alarma. De cand au inceput bombardamentele, viata s-a schimbat aici. Tot timpul e razboi, numai ca se trage mai rar. In fiecare saptamana, e un incident in partea sarba sau in cea albaneza. Se intampla sa fie o dimineata linistita, dupa care incepe scandalul. Totul se petrece repede, ca intr-un film", povesteste, in romana, Sajo Vladovici, un sarb casatorit de 14 ani cu o banateanca din Lugoj. Sarbii din Kosovo nu cred nici in administratia interimara din regiune. Pana si condusul masinii a devenit o forma de protest. De cum treci granita administrativa, dai peste o multime de masini fara numar de inmatriculare sau cu numere vechi iugoslave. Sarbii refuza sa-si puna pe masini noile numere impuse de administratie, considerand ca provincia Kosovo este parte a Serbiei. Chiar daca, teoretic, exista amenzi pentru depasirea vitezei, localnicii recomanda cel putin 100 km la ora atunci cand esti intre localitati. Motivul este simplu. Numai asa ai sanse sa scapi daca esti luat tinta de vreun lunetist singuratic. Culmea-culmilor este ca pe soselele din Kosovo gasesti indicatoare cu restrictii de viteza pentru tancuri. In orase, slalomul printre blindate si masini ale UNMIK este deja sport local. In multe zone, pentru a evita atacurile-surpriza dintr-o parte sau alta, militarii au ridicat praguri de asfalt. Chiar daca, ieri, la Kosovska Mitrovica, civilii si militarii pareau mai linistiti, lucrurile nu s-au schimbat prea mult. In special pentru refugiatii care si-au gasit adapost pe la rude sau prin scolile transformate ad-hoc in centre pentru refugiati. In partea sarbeasca din Kosovska Mitrovica, oricine pe strada iti vorbeste despre viitor. "Ne damo Kosovo!" (Nu dam Kosovo).