"Nici sa vreau si nu pot sa-l scot nebun"

declara directorul INML, conf. dr. Dan Dermengiu, despre analiza psihologica a cazului Panait

Cererea Procuraturii pentru efectuarea unei expertize psihiatrice post-mortem in cazul sinuciderii procurorului Cristian Panait a stupefiat opinia publica. Chiar ministrul Justitiei, Rodica Stanoiu, a etichetat-o ca fiind "incalificabila". Acum cateva zile, s-a lansat ipoteza ca Institutul National Medico-Legal "Mina Minovici" ar fi finalizat analiza si ar fi dat verdictul ca Panait era "labil psihic", incercandu-se discreditarea procurorului chiar si dupa moarte. Fiind vorba de prima cerere oficiala de analiza psihologica a unui caz de suicid, i-am solicitat conf. dr. Dan Dermengiu, directorul INML, mai multe lamuriri. - De cand se efectueaza la INML expertize psihiatrice post-mortem? - Acum doi ani, analiza psihologica a cazurilor de suicid a fost introdusa in cadrul Laboratorului de expertiza medico-legala psihiatrica de asistenta socio-psihologica si cercetare a criminologiei clinice. Acest lucru s-a facut deoarece, de-a lungul timpului, mai multe persoane care au avut in familie un sinucigas doreau motivatia gestului. Se gandeau ca poate au fost semne de alarma pe care le-au ignorat, poate au gresit cu ceva. Putem oferi niste explicatii, dar dupa parerea mea sinuciderea nu poate fi inteleasa. Aceasta problema se studiaza de foarte mult timp, dar tot nu se stie de ce oameni absolut sanatosi se sinucid. In cadrul laboratorului muncesc medici psihologi, psihiatri si medici legisti specializati in psihiatrie. - Care este situatia in cazul Panait? - Acest caz a fost intens mediatizat. Atunci, procurorii, care au dat si ordonanta sa se faca autopsia, au vrut sa faca o cercetare foarte riguroasa, sa mearga pe toate caile mai mult sau mai putin fanteziste care s-au vehiculat. Cel mai important lucru este ca vroiau sa inteleaga de ce s-a sinucis. Pentru ca nu este vorba de o crima, deoarece din declaratiile mamei si ale matusii procurorului reiese ca el s-a aruncat pe geam, cu ele de fata. Stiind ca la INML se fac astfel de analize psihologice, procurorii ne-au intrebat ce inseamna. Li s-a explicat ca din declaratiile rudelor, colegilor, vecinilor, in functie de cum descriu acestia ca s-a comportat in ultimele saptamani, luni sau ani, un psihiatru poate sa remarce anumite lucruri. O anumita perturbare psihologica, nu neaparat o afectiune psihiatrica. Poate astfel ajungem sa intelegem daca erau semne premonitorii. In literatura psihiatrica sunt analizate elemente care arata riscul suicidal. Cu alte cuvinte, aceasta analiza este o incercare de a creiona personalitatea d-lui Panait din punct de vedere psihologic. - Se pot efectua astfel de expertize si post-mortem? - Se poate face si in cazul persoanelor decedate, si nu prin sedinte de spiritism. Sunt situatii relativ frecvente, la IML ni se cere sa ne dam cu parerea asupra starii psihice a unor persoane decedate. Cele mai frecvente cereri vin din partea rudelor persoanei decedate, care inainte de a muri a lasat un testament, a facut o donatie sau s-a casatorit. Expertiza se face pe baza unor documente medicale existente si se stabileste daca boala pe care o avea i-a afectat capacitatea psihica. In cazul Panait nu avem la dipozitie nici un document medical, nici un document psihiatric, nici bilete de internare, nimic. Numai din acest punct de vedere si INML nu poate face o expertiza. Putem insa sa incercam sa facem o analiza psihologica. Nici sa vreau si nu pot sa-l scot nebun cand nu am documente medicale. Deci nu pot sa fac o expertiza, nu pot sa ma pronunt asupra discernamantului lui Panait. Ceea ce poate face INML este un eseu care nu poate avea nici o valoare juridica. E ca si cum cineva ar face aceeasi analiza asupra lui Eminescu. Nu este o expertiza medico-legala la care sa ne pronuntam daca, la un anumit interval, omul avea capacitatea psihica integra. N-avem cum si n-avem voie sa facem acest lucru. De altfel, statisticile arata ca extrem de putine persoane care s-au sinucis aveau antecedente psihiatrice. Majoritatea nu aveau nici o mentiune ca au suferit de o boala psihica. - Am inteles ca analiza nu a fost inca finalizata. Cat timp ar mai putea dura? - Sunt teancuri de declaratii. Toate acestea trebuie citite, analizate, documentate, investigate. Nu poti sa stabilesti un termen. Poate dura luni de zile. Pe de alta parte, se poate sa nu ajungem la nici un rezultat relevant. Aceasta analiza n-are cum sa fie facuta ca sa spuna ca dosarele de care s-a ocupat el in ultimul timp nu sunt bune. Este o absurditate. Valoarea unui dosar pe care il face un procuror o stabileste judecatorul. Dupa ce ne vom termina lucrarea, o vom inainta Parchetului, dar ea nu are valoare juridica. Nu poti sa spui pe baza acestei analize ca, incepand cu data de... pana la moarte, omul n-a avut discernamant si dosarele nu au valoare. E imposibil. Aceasta analiza are valoare sentimentala. Daca vom descoperi ca erau niste modificari psihice care puteau fi sesizate, ar fi lucrul cel mai important. Oamenii acestia lucreaza sub o presiune formidabila, au mari responsabilitati. De aceea, ar fi bine ca macar pentru procurorii de pe langa Curtea Suprema de Justitie sau de la Curtile de Apel sa existe un psiholog care sa-i observe indeaproape, sa stea de vorba cu ei, sa sesizeze momentele critice. Li se cer rezultate la anchete grele intr-un timp foarte scurt. Pentru anumite cazuri au nevoie de raspunsuri de la IML, iar pentru unele probe, pentru ca nu avem nici dotare si nici personal suficient, putem avea unele rezultate in 2-3 luni. Atunci apar tot felul de suspiciuni, se crede ca nu vrem sa raportam. Ca atare, cei care exercita presiunile scot bomba, ca in cazul analizei psihologice a lui Panait, ca e gata. Si atunci vor sa ne vada pe noi ce facem. Ei, uite ca nu e gata!