Muncitor pe santier de la 10 ani si servitoare de la 8 ani

De mic copil ma zbat sa castig o paine. Pe la 10 ani faceam munca grea la fierarie. Aici, in Bucuresti, pe santier... sub nici o forma legala. Ma trezeam la 7 dimineata si ma mai intorceam acasa pe

De mic copil ma zbat sa castig o paine. Pe la 10 ani faceam munca grea la fierarie. Aici, in Bucuresti, pe santier... sub nici o forma legala. Ma trezeam la 7 dimineata si ma mai intorceam acasa pe la 7, 8. Caram fier, saci de ciment in spinare, taiam fier cu flexul. Ce era sa fac daca nu aveam cum altfel sa traiesc?", spune Ionut, un copil de 16 ani, care a sarbatorit ieri Ziua Internationala impotriva Exploatarii Muncii Copilului. Este mic de statura, dar vanjos. Palmele ii sunt mari, batatorite, cu incheieturile umflate. Respira greu atunci cand vorbeste de viata lui, de necazurile si durerile familiei. "Parintii mei sunt tare bolnavi si nu mai pot munci. Mai am 4 frati, doi mai mari si alti doi mai mici. Tata are 4 operatii facute. Munceste si el, bietul, de la 12 ani. De multe ori veneau oameni dupa mine si ma luau la munca. M-am dus ca sa-mi ajut parintii. Mama imi mai zicea sa nu ma duc ca ma imbolnavesc", spune Ionut. El isi aminteste cum la ora 12,00 lua pauza de masa alaturi de alti barbati care munceau pe santier. In zilele bune manca salam cu paine, altadata - mai nimic. Cateodata primea mancare de la patron, dar nu toti faceau asa. "Imi ziceau: "Du-te acasa sa mananci ca io nu-ti dau!" Dar, acasa... ce sa mananc daca nu aveam ce? Mai imi venea si mie greu uneori. Lucram si zidarie, faceam material, il caram intr-un vas mai mare. Ma durea spatele, ca doar sunt si eu copil si nu puteam duce cat duceau ei. Ma asezam putin la umbra sa ma odihnesc, sa ma mai indrept. Tipau la mine, faceau figuri: "De ce stai, ma? Hai, da-i drumu', ridica-te!". Ii spuneam ca "nu mai pot, nene, nu mai pot"". Tatal lui Ionut lucreaza tot in fierarie, ca zilier. Mama vinde in piata. Spala marfa, mai lucreaza si ca femeie de serviciu prin blocuri.
In clasa a II-a, la 16 ani
O fata i-a zis ca e bine la "Salvati Copiii" si s-a dus: "Mi-a zis ca e bine, ca ne duc la scoala... e un centru educational. Merg cam de doua ori pe saptamana la scoala, sunt in clasa a II-a. Stiu sa citesc, sa scriu, dar, mai ales, ma bucur ca am invatat sa vorbesc cu oamenii, inainte nu stiam asa bine limba romana". "Vreau sa imi gasesc o slujba mai usoara, intr-un loc sigur, legal. Vreau sa se faca bine parintii mei, vreau si eu sa invat carte. Cred foarte mult in Dumnezeu si sunt sigur ca am sanse in viata. O sa ajung undeva. Uite, ca acum, deja e mai bine!", spune Ionut. Emotia ii trece cand o vede pe Ana: "Ea e fata care m-a adus la scoala", spune Ionut. Ana e o fetita de doar 12 ani, din Bucuresti. Mai are 5 frati, sunt crescuti cu totii, de mici, de bunica. "Parintii mei sunt la puscarie, au facut o crima in Germania si au primit 18 ani, ii stiu, ca am fost cu pachet la ei. Si eu am muncit de mica, de la 8 ani. Am fost la o doamna la magazin, ii duceam cosul de gunoi, caram cartoane, dadeam cu matura, spalam pe jos. Imi dadea si mie 10.000-20.000 de lei. Acuma, mai merg pe la o femeie, ca e barbatul ei bolnav. Fac cumparaturile, spal covorul, sterg praful, plimb catelul. Se poarta ca o mama cu mine, imi da chiar si 50.000. E greu insa ca n-am si eu familia mea langa mine", spune Ana. "Scoala s-a lovit de viata. Din cauza saraciei, copiii cersesc pentru a supravietui", "Dati-mi si mie un ban ca sa-mi iau ghiozdan", "Puneti un ban deoparte si pentru copiii strazii"... asa sta scris pe desenele si decupajele realizate de copiii de la Centrul Educational al Organizatiei Salvati Copiii. Ei au dorit, astfel, sa marcheze ziua de 12 iunie Ziua Internationala impotriva Exploatarii Muncii Copilului, in cadrul unei expozitii la Teatrul Odeon, din Capitala.