Mesajele ierarhilor către credincioşi

Naşterea Domnului - moment de unitate ecumenică

în dumnezeiască dragoste, chemându-ne să devenim noi înşine lumină, în şi pentru lume, purtători şi vestitori ai bunătăţii şi milostivirii Lui faţă de toţi şi faţă de toate. Dar dobândirea acestei înalte stări spirituale - ţelul vieţii fiecărui creştin, rostul fiinţării noastre - nu se face fără voia liberă a noastră, fiindcă ne spune Sf. Scriptură: "Pentru voi, cei ce vă temeţi de numele Meu, va răsări Soarele dreptăţii, şi vindecare fi-va în aripile Lui" (Maleahi 4, 2). Iată rodul temerii de Dumnezeu, care ne ajută să ajungem la izvorul vindecării noastre, întru aripile Soarelui dreptăţii; întrucât "temere" înseamnă şi înfiorare sfântă, dreaptă credinţă, evlavie neprefăcută, recunoştinţă, ascultare şi iubire, adeverindu-se cuvântul Sfintei Scripturi că "celor ce-L iubesc pe Dumnezeu toate li se lucrează spre bine" (Rom. 8, 28).

ÎPS Ioan Robu
Arhiepiscop Mitropolit Romano-Catolic de Bucureşti
La Liturghia din timpul nopţii de Crăciun, cuvântul Scripturii foloseşte de mai multe ori imaginea luminii: Dumnezeu a luminat această noapte cu strălucirea lui Cristos, adevărata lumină a lumii! În prima lectură, profetul Isaia ne vorbeşte despre lumină: "Poporul care umbla în întuneric a văzut lumină mare; peste cei care locuiau în ţinutul întunecat a strălucit o lumină" (Is 9,2). Pentru ce această lumină? Pentru că "un Prunc ni s-a născut nouă, un Fiu ni s-a dat" spune profetul (Is 9,6). Pentru poporul apăsat de încercări şi de suferinţe, această lumină este o lumină salvatoare, purtătoare de bucurie şi de speranţă: "Tu ai mărit bucuria poporului tău şi ai sporit veselia lui" (Is 9,3).Acest Prunc are câteva nume pline de promisiuni: "Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veşnic, Principe al păcii". (Is 9,6). Acest Prunc va aduce o pace care nu va avea hotar. El este Mesia, cel aşteptat de veacuri.Despre har vorbeşte şi a doua lectură, în care Sf. Apostol Paul proclamă: "Harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor" (Tit 2,11). La Crăciun, harul lui Dumnezeu este acela care luminează lumea noastră, care aduce mântuirea pentru toţi oamenii. Este vorba de un dar extraordinar din partea lui Dumnezeu.

PF Lucian
Arhiepiscop Major al Bisericii Greco-Catolice din România
Noi nu ştim sărbători, nu putem sărbători fără Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Ea, adevăratul templu al lui Dumnezeu, este, după Dumnezeu Tatăl, cea mai implicată în minunea întrupării. "Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte!" Ea naşte pe Cel ce L-a primit în pântece, după dumnezeiasca rânduială. Maica-Fecioara ne reprezintă pe noi, credincioşii în sărbătoare, pe noi, Biserica, noul Popor al lui Dumnezeu. Precum Maria L-a primit, L-a purtat şi L-a oferit, aşa să-L primim, să-L purtăm şi să-L oferim şi noi tuturor celor care ne întreabă a Cărui naştere sărbătorim. Pentru această "întrupare spirituală", modelul de urmat rămâne tot Maria. Precum Ea a ţinut în inima sa Cuvântul făcut trup, tot aşa Biserica întreagă, fiecare dintre noi suntem chemaţi ca, în pelerinajul nostru pământesc, să-L primim pe Cristos care vine la noi, cu credinţă şi iubire mereu înnoite. Cu Maica Domnului lângă leagănul drăgălaşului Prunc, cu Maica Domnului la nunta din Cana, cu Maica Domnului pe drumul Crucii şi sub Cruce, cu Ea întru bucuria Învierii Fiului ei, cu Ea în veşnicie.

ÎPS Bartolomeu
Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului
De data aceasta îmi propun să vă vorbesc despre adevăratul chip în care se cuvine a sărbători Naşterea Domnului. E necesar să vă reamintesc că orice praznic de acest fel are două trepte: una religioasă, liturgică, prin care creştinul se pune în legătură cu Dumnezeu, şi o alta omenească, prin care acelaşi creştin se înfruptă din bunătăţile pământului. Amândouă sunt legitime şi necesare, având în vedere dubla alcătuire a omului, din trup şi suflet, aşa cum a fost el zidit de Creator. Prin trup, omul se bucură de roadele pământului, dar prin suflet devine conştient că acestea sunt un dar al lui Dumnezeu şi că bunul-simţ îl îndeamnă să-I mulţumească. Însuşi Domnul Hristos, înainte de a săvârşi minunea înmulţirii pâinilor în pustie, Şi-a ridicat ochii la cer şi I-a mulţumit Tatălui Său. Şi să nu uităm că Euharistia (care înseamnă mulţumire) a fost instituită de Domnul la ultima cină pe care a avut-o cu ucenicii Săi, cunoscută sub numele de Cina cea de Taină.

ÎPS Daniel
Mitropolit al Moldovei şi al Bucovinei
Văzând cât de mult iubeşte Dumnezeu pe oameni în Iisus Hristos, înţelegem că Sărbătoarea Naşterii Domnului ne cheamă să preţuim valoarea nemărginită a fiecărui om, mai ales când omul este sărac şi smerit, iubitor de Dumnezeu şi de semeni.Răspunzând darurilor veşnice pe care ni le-a dăruit Dumnezeu-Tatăl prin Naşterea lui Hristos, să dăruim şi noi daruri duhovniceşti şi materiale semenilor noştri, rugându-ne pentru sănătatea şi mântuirea lor şi oferindu-le semne ale iubirii fieşti, frăţeşti sau părinteşti. Să arătăm o atenţie deosebită mai ales celor orfani şi îndoliaţi, celor săraci şi bolnavi, celor bătrâni şi singuri, celor neajutoraţi şi trecuţi cu vederea.
În calitatea sa de stat membru al Uniunii Europene cu cea mai mare populaţie creştin-ortodoxă (aproape 20 milioane de cetăţeni), România poate fi mai bine cunoscută atât în ceea ce priveşte credinţa şi valorile ei spirituale, cât şi în privinţa lipsurilor sale materiale şi a neîmplinirilor sale economice şi sociale.