Linşarea maiorului Aurel Agache

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Aurel Agache, maior de Miliţie, a fost omorât în bătaie la Târgu Secuiesc, pe 22 decembrie 1989. Unul dintre ucigaşi a fost graţiat de Ion Iliescu. Justiţia română a tratat cu indiferenţă cazul „Agache“. Doi dintre criminalii săi trăiesc bine mersi în Ungaria.

Judeţele Harghita şi Covasna au fost, în timpul Revoluţiei din 1989, teatrul unor adevărate scene de groază. După fuga lui Ceauşescu din Comitetul Central (22 decembrie, ora 12.09), populaţia de etnie maghiară din aceste regiuni a recurs la acte de violenţă extremă, în urma cărora şase ofiţeri şi subofiţeri de Miliţie şi Securitate au fost omorâţi cu sălbăticie de mulţimea dornică de răzbunare.

Citiţi şi:

De ce i-ai graţiat pe ucigaşi?

După ce în ultimele două episoade v-am prezentat pe larg cazul plutonierului-major Liviu Cheuchişan, şeful postului de Miliţie din comuna harghiteană Dealu, linşat de localnici în faţa soţiei şi a celor doi copii, episodul de astăzi tratează cazul unui maior de Miliţie, Aurel Agache, omorât la Târgu Secuiesc, judeţul Covasna, în aceeaşi zi de 22 decembrie 1989. La fel cum s-a întâmplat în majoritatea oraşelor şi comunelor din Covasna şi Harghita, în după-amiaza de 22 decembrie posturile de Miliţie şi sediile Securităţii au fost atacate de populaţia ieşită în stradă.

La Târgu Secuiesc, furia manifestanţilor, printre care se aflau şi foşti condamnaţi sau cercetaţi penal pentru deţinere ilegală de aur şi valută, l-a vizat în primul rând pe maiorul Aurel Agache (43 de ani, în 1989), şeful secţiei economice din Miliţie. Acesta a fost lovit cu beţele de la steaguri şi cu alte obiecte contondente, dar, după intervenţia câtorva persoane care au încercat să calmeze spiritele, ofiţerul de Miliţie a reuşit să scape din mâinile agresorilor şi a fugit către centrul oraşului. A fost urmărit de un grup numeros de persoane, care l-au prins lângă fântâna din parcul central şi au început din nou să-l lovească.

Cu disperarea firească a omului aflat în faţa morţii, maiorul Agache a reuşit să scape încă o dată şi a încercat să se adăpostească într-o farmacie din zonă. Din mulţimea furioasă s-au desprins patru-cinci persoane care au intrat în farmacie şi l-au scos afară pe miliţian. Acesta nu era înarmat când a fost atacat, întrucât toţi miliţienii din Târgu Secuiesc depuseseră armele în acea dimineaţă, ca urmare a ordinului venit de la Bucureşti.

Măcelarul dinspre „Sport"

Csesznek Oliver, unul dintre martorii oculari, a declarat la Procuratură: „La un moment dat, numitul Agache a fost lovit în cap cu lancea unui steag, care în acel moment s-a rupt, iar cel lovit a căzut în genunchi. Reţin că a venit dinspre magazinul «Sport» un bărbat de statură mijlocie, care striga să se dea lumea la o parte, deoarece el este măcelar şi o să-l taie pe Agache în bucăţi".

Nu toată mulţimea prezentă în stradă a participat la linşarea ofiţerului. O parte dintre oameni au chemat Salvarea şi apoi au încercat să-l scoată pe Aurel Agache de sub ploaia de lovituri şi să-l urce în ambulanţă pentru a fi dus la spital. Mai multe persoane agresive, dintre care procurorii i-au identificat ulterior pe Octavian Paisz şi pe Dezideriu Hejja, l-au scos pe maior afară din Salvare şi i-au ameninţat pe cei care încercau să-l salveze. „Când a venit Salvarea şi l-am urcat în ea pe cel bătut, am fost ameninţat de un bărbat gras, care mi-a spus că mă va lua la bătaie dacă mai încerc să dau vreo mână de ajutor. Mi s-a făcut frică şi am plecat acasă", a declarat Erszebet Măgureanu în faţa procurorilor care au anchetat cazul.

Un şobolan mort în gură

Maiorul Aurel Agache a fost bătut în continuare, deşi era prăbuşit la pământ şi nici măcar nu mai mişca. După ce au constatat că nu mai este în viaţă, agresorii nu s-au mulţumit cu ce „realizaseră" deja, ci i-au profanat trupul în cele mai sălbatice feluri. Într-un ochi i-a fost înfiptă o monedă, în celălalt emblema de la caschetă, iar în gură i-a fost pus un şobolan mort.

Colonelul Gavril Ardeleanu, şeful Inspectoratului de Miliţie Covasna în 1989, susţine că trupul profanat al maiorului Agache a rămas ore în şir întins pe asfalt, ca un trofeu pe care atacatorii ţineau să-l arate tuturor: „Un număr mare de persoane s-a postat în apropierea cadavrului, nepermiţând ridicarea acestuia. În jurul orelor 18.00 a fost organizat un marş în centrul oraşului, iar în timpul trecerii pe lângă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele. După terminare marşului, când circulaţia pietonală s-a rărit, două persoane au luat cadavrul şi l-au dus la morga spitalului orăşenesc".

În aceeaşi seară de 22 decembrie 1989, mai multe persoane necunoscute au pătruns în casa maiorului Agache, pe care au devastat-o, iar în final au vrut să o incendieze, dar au fost opriţi de vecinii ale căror case erau puse în pericol. Familia ofiţerului a reuşit să fugă la timp. Aurel Agache era căsătorit cu o femeie de etnie maghiară şi aveau împreună cinci copii.

Fiul obiectiv

În ultimii 21 de ani s-au făcut multe interpretări cu tentă naţionalistă ale acestui caz. Paradoxal sau nu, tocmai Dionise Agache, unul dintre fiii maiorului ucis la Târgu Secuiesc, este cel care îndeamnă la o judecată obiectivă.

„Latura etnică a avut o relevanţă de maximum 15% în cazul tatălui meu. Motivaţia principală a fost răzbunarea. Nu cred că impulsul iniţial de a-l bate pe ofiţerul Agache a pornit de la faptul că era român. Aş putea să adopt o atitudine simplistă şi să merg pe latura etnică. Tot în Târgu Secuiesc, ofiţerul Teodor Nichita s-a plimbat în uniformă prin centrul oraşului şi nu a fost agresat. Violenţa exacerbată, faptul că s-a ajuns la linşaje... se poate spune că şi latura etnică a avut o relevanţă pentru duritatea morţii acestor oameni, dar nu a fost determinantă. Eu niciodată nu am încercat să acuz pe o latură etnică. Eu am zis că un grup de indivizi s-a comportat ca nişte animale, în faţa unei mulţimi care a avut o pasivitate criminală. Erau mii de oameni şi nimeni nu a ridicat un deget, toţi au privit ca la un spectacol de circ din Evul Mediu". Dionise Agache mărturiseşte că mama sa nu a putut trece niciodată peste ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 21 de ani. „Mama mea a clacat psihic şi refuză să mai discute acest subiect. Ea e un om simplu, fără prea mare cultură. Fiind unguroaică la origini, evident că a privit moartea tatălui meu ca pe o trădare din partea oamenilor".

"La un moment dat, numitul Agache a fost lovit în cap cu lancea unui steag, care în acel moment s-a rupt, iar cel lovit a căzut în genunchi."
Csesznek Oliver
martor ocular la linşarea maiorului Aurel Agache

"În jurul orelor 18.00 a fost organizat un marş în centrul oraşului, iar în timpul trecerii pe lângă cadavru multe persoane l-au scuipat şi lovit cu picioarele."
Gavril Ardeleanu
şeful Inspectoratului de Miliţie Covasna în 1989

Frizerul se înclină şi ucide

E greu de spus, în cazul Agache, cât a fost dorinţă de răzbunare faţă de un om al Miliţiei şi cât a fost ură naţionalistă, dar balanţa pare să încline spre prima variantă. Maiorul Aurel Agache nu era tocmai un om adulat în Târgu Secuiesc. Chiar fiul său recunoaşte acest lucru: „Tatăl meu era urât de oameni pentru că a fost un ofiţer dur. Avea o imagine negativă, pentru că aşa şi-a construit-o. Noi am încercat să fim obiectivi, n-am spus niciodată că a fost uşă de biserică, iar ca ofiţer de Miliţie cu siguranţă a încălcat drepturile unor oameni, pentru că metodele de represiune în acele vremuri presupuneau şi acest lucru.

Cineva din Baraolt s-a sinucis după o anchetă făcută de el, pentru că tatăl meu nu a avut tactul necesar şi i-a strigat că-l mănâncă puşcăria, iar, omul, văzând această alternativă în faţă, a ales ştreangul". Fiind şeful secţiei economice la Miliţia din Târgu Secuiesc, maiorul Agache s-a ocupat şi cu confiscarea bijuteriilor din aur, care erau deţinute ilegal, ceea ce i-a sporit capitalul de antipatie.

Criminalii maiorului de Miliţie Aurel Agache:

Filip Orban Daniella, Paizs Otto şi Hejja Dezso   Foto: www.agache.org

image

Konrad Janos şi Reiner Anton   Foto: www.agache.org



De altfel, o parte dintre cei care au participat la linşarea sa în mijlocul oraşului avuseseră de-a face, în trecut, cu maiorul Agache. Cinci persoane au fost identificate de procurori şi considerate principalii vinovaţi pentru moartea ofiţerului de Miliţie: Daniella Filip Orban (24 de ani în 1989), Octavian Paizs (56 de ani), Konrad Janos (23 de ani), Anton Reiner (42 de ani) şi Dezideriu (Dezso) Hejja (43 de ani).

Cu picioarele în zona organelor

Daniella Filip Orban, deşi femeie, a fost printre cei mai feroce atacatori ai ofiţerului. Mai mulţi martori au nominalizat-o ca fiind cea care a sărit cu picioarele pe abdomenul şi în zona organelor sexuale ale lui Agache. Apoi s-a descălţat de una din cizmele cu tocuri metalice şi a aplicat mai multe lovituri în capul victimei, strigând: „Tu l-ai băgat pe tata la închisoare!". La audieri, Daniella Filip Orban a recunoscut că-l cunoştea pe maiorul Agache, întrucât acesta instrumentase un dosar în urma căruia tatăl ei fusese arestat pentru luare de mită. Iniţial, femeia şi-a recunoscut faptele, motivând că „se afla într-o stare psihică depresivă datorată morţii mamei sale şi suferinţelor îndurate în trecut de tatăl său", după care şi-a schimbat declaraţiile, negând că l-ar fi lovit pe Aurel Agache. 

Şi Dezideriu Hejja avusese probleme cu Miliţia, după ce cu ani în urmă fusese condamnat la un an cu suspendare pentru conducerea unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice. A recunoscut tot timpul că s-a aflat printre agresorii maiorului Agache. „Aflând că acolo se afla maiorul Agache, faţă de care de câţiva ani purtam o ură, am mers şi l-am lovit cu piciorul în regiunea abdominală şi cu coada unui steag", a declarat el în cadrul anchetei. Anton Reiner a negat în permanenţă implicarea în uciderea lui Aurel Agache, dar a fost nominalizat de mai mulţi martori printre cei care l-au lovit pe ofiţer şi care-i îndemnau şi pe alţii să o facă. În aceeaşi situaţie s-a aflat şi Konrad Janos, cunoscut în Târgu Secuiesc la acea vreme ca un practicant de karate şi mare consumator de alcool.

Foarte bizară, în schimb, este situaţia lui Octavian Paizs, nominalizat la rândul său de mai mulţi martori printre cei mai violenţi atacatori ai lui Agache. Paizs nu doar că nu avusese relaţii tensionate cu ofiţerul linşat la 22 decembrie, ba chiar era frizerul său personal şi, conform lui Dionisie Agache, îi servea şi ca informator. „Am reuşit să-l urc în Salvare pe maiorul Agache, dar Hejja Dezideriu şi Paizs Octavian l-au tras jos şi au început să-l lovească", a declarat martorul Vardo Vilmos. Paizs a participat la linşaj îmbrăcat în halatul său alb de frizer. 

Incompetenţa Justiţiei şi tupeul lui Ion Iliescu

Cu toate că a fost cel mai sălbatic dintre cele şase cazuri de linşaj înregistrate în zilele Revoluţiei în Harghita şi Covasna, în dosarul Agache s-au făcut cele mai puţine zile de închisoare. Cele cinci persoane identificate ca principali agresori ai ofiţerului Agache au fost trimise în judecată abia în 1997. A trebuit să mai treacă încă patru ani pentru o sentinţă definitivă şi aproape inutilă.

Justiţia din România nu doar că s-a chinuit 11 ani să condamne autorii unei crime odioase, dar n-a făcut prea mari eforturi nici pentru a-i împiedica să plece din ţară. Daniella Filip Orban, condamnată în 2001 la 7 ani de închisoare, n-a ispăşit nici măcar o zi, întrucât fugise, încă din 1992, în Ungaria, unde trăieşte şi astăzi ca profesoară la un liceu din Budapesta. Octavian Paizs, condamnat la 4 ani de închisoare, n-a ispăşit nicio zi întrucât a fugit în Ungaria, unde a şi murit în 2009. Konrad Janos a fost achitat de instanţa de fond şi apoi condamnat definitiv în 2001. El fugise în Ungaria imediat după Revoluţie şi n-a făcut nicio zi de puşcărie.

Anton Reiner şi Dezideriu Hejja sunt singurii care au stat în spatele gratiilor pentru uciderea maiorului Agache. Primul a primit 3 ani de închisoare, din care a executat doar jumătate, fiind eliberat condiţionat după un an şi şase luni. Apogeul nesimţirii cu care statul român a tratat familia Agache este atins în situaţia lui Hejja, condamnat la 4 ani de închisoare. Acesta a ieşit însă din puşcărie după mai puţin de un an, datorită lui Ion Iliescu, care, prin decretul semnat la 13 martie 2002 în calitate de preşedinte al României, l-a graţiat pe singurul criminal de la Târgu Secuiesc care mai era în închisoare.

Criminalii, apăraţi de Gyorgy Frunda

Dionise Agache, fiul maiorului ucis la Târgu Secuiesc, s-a luptat în ultimii 21 de ani cu toate absurdităţile statului român. A făcut numeroase memorii către Palatul Cotroceni pentru a împiedica decretul de graţiere şi, neobţinând niciun rezultat, într-un final i-a returnat preşedintelui Iliescu diploma şi medalia de erou-martir primite post-mortem de maiorul Agache Aurel. „Ce a făcut Ion Iliescu este un abuz incalificabil. A fost presat de politicieni din UDMR, care s-au implicat trup şi suflet în acest caz. De altfel, cei cinci criminali au fost apăraţi în instanţă de senatorul Gyorgy Frunda, unul dintre liderii UDMR. El şi alţi lideri maghiari au dus o adevărată campanie de denigrare a tatălui meu, transformându-l într-un demon care omora oameni, viola femei şi care, în accepţiunea lor, şi-a meritat soarta. S-au folosit de drama noastră în scopuri politice", afirmă Dionise Agache.

Acesta este la fel de scârbit şi de felul în care justiţia română a tratat cazul uciderii tatălui său. „Procesul a durat nepermis de mult. Am apelat la CEDO, care a  obligat statul român să ne plătească 25.000 de euro daune morale. În 2007 am forţat statul român să emită mandate europene de arestare pentru cei doi condamnaţi care trăiesc în Ungaria, iar statul maghiar a solicitat o copie certificată după întregul dosar. Românii noştri n-au fost capabili într-un an şi jumătate să facă o copie după un dosar. Nu au făcut nimic pentru a-i supune pedepsei pe cei doi condamnaţi aflaţi în Ungaria", mai spune Agache.

"Am apelat la CEDO, care a  obligat statul român să ne plătească 25.000 de euro daune morale."
Dionise Agache
fiul lui Aurel Agache

image
Societate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite