Liderii NATO si presedintele Putin au pus bazele parteneriatului NATO-Rusia

* Deciziile in privinta gestionarii crizelor, luptei impotriva terorismului si controlului armamentului vor trebui luate de comun acord cu Rusia * Moscova nu va avea drept de veto in privinta extinderii NATO * "Declaratia de la Roma este doar inceputul", afirma Vladimir Putin

Liderii celor 19 state membre ale Aliantei Nord-Atlantice si presedintele Rusiei, Vladimir Putin, au semnat, ieri, in Italia, un acord istoric menit sa-i apropie efectiv pe fostii dusmani din perioada razboiului rece: crearea Consiliului comun Rusia-NATO. Ceremonia a avut loc in incinta bazei aeriene de la Pratica del Mare, din apropierea Romei, transformata de autoritatile italiene intr-o "fortareata inexpugnabila", potrivit propriilor declaratii. De teama unor atacuri teroriste, 15 000 de militari si politisti italieni au fost mobilizati in jurul obiectivului, asistati de membrii serviciilor de securitate ai tarilor care participa la reuniune. In afara patrulelor pe mare, baterii de rachete sol-aer au avut misiunea de a preveni orice tentativa de agresiune aeriana. Aproape o suta de avioane si elicoptere de lupta s-au aflat in stare de alerta, fiind pregatite sa decoleze imediat ce radarele ar fi semnalat o eventuala amenintare. Sefii de state aflati la Pratica del Mare au fost de acord ca noul Consiliu Rusia-NATO pune bazele unui parteneriat real intre cei doi fosti dusmani. Presedintele Rusiei, Vladimir Putin, a insistat ca noua forma de cooperare "este doar un prim pas inainte" in relatiile dintre Moscova si Alianta. "Declaratia de la Roma este doar inceputul", a spus el. Documentul semnat ieri confera Rusiei dreptul de a discuta de pe pozitii egale o serie de probleme importante pentru securitatea statelor NATO, inainte ca acestea sa ia o decizie. Potrivit termenilor acordului de la Roma, Rusia nu are, teoretic, drept de veto. Practic, insa, Cei 19 nu pot lua decizii fara a avea aprobarea Moscovei in urmatoarele domenii: lupta impotriva terorismului, gestionarea crizelor, neproliferarea armelor de distrugere in masa, controlul asupra armamentului, apararea impotriva rachetelor strategice, salvarea pe mare, planuri civile de urgenta, cooperarea militara (incluzand organizarea exercitiilor militare comune, reforma fortelor armate). Explicand opiniei publice din spatiul nord-atlanic functionarea noului parteneriat cu Rusia, liderii NATO au insistat ca rusii vor avea,in Alianta, statut de "junior partner" (partener fara drepturi depline). Moscova nu va fi consultata si nu se va putea opune deciziilor esentiale pentru functionarea Aliantei, cum ar fi, de pilda, extinderea catre Est. (De altfel, in preziua semnarii acordului de la Roma, Rusia a repetat, prin intermediul ministrului sau de externe, ca se opune extinderii Aliantei catre Est). Rolul Rusiei in acest Consiliu comun este, insa, departe de a fi doar formal, cum a fost in precedenta formula de cooperare, stabilita in 1997. Analistii atrag atentia asupra urmatorului exemplu, revelator pentru gradul de influenta al Rusiei in NATO: daca s-ar produce acum o criza similara celei din Kosovo, Cei 19 n-ar mai putea decide, cum au facut-o in 1999, atacarea Iugoslaviei. Incadrandu-se la capitolul "gestionarea crizelor", situatia ar reclama acordul prealabil al Rusiei; cum aceasta s-ar opune, ordinul de atac n-ar putea fi dat. Acceptarea Rusiei ca partener al NATO transforma esential structurile si rolul acesteia. In urmatoarele luni, Cei 19 vor trebui sa regandeasca multe dintre normele de functionare ale Aliantei; se asteapta ca summitul de la Praga sa reglementeze, in afara unei "extinderi cat mai robuste", si o restructurare in vederea adaptarii la noile provocari in materie de securitate. Este deci, foarte probabil ca, in cazul in care va fi invitata, la Praga, sa devina membra a NATO, Romania sa intre intr-o cu totul alta Alianta decat aceea pentru care si-a depus candidatura initial.