Kilowatt-ul romanesc in razboiul euro-dolar

Razboiul euro-dolar, expresie a confruntarii in plan global a economiei SUA cu cea a Uniunii Europene, plaseaza Romania intr-o situatie speciala. Desi, potrivit presedintelui Comisiei Europene, Romano

Razboiul euro-dolar, expresie a confruntarii in plan global a economiei SUA cu cea a Uniunii Europene, plaseaza Romania intr-o situatie speciala. Desi, potrivit presedintelui Comisiei Europene, Romano Prodi, "Romania nu poate fi economic in Europa, si din punct de vedere al securitatii in Statele Unite", lucrurile chiar asa stau. Parafrazand declaratia lui Prodi, am putea spune ca Romania este din punct de vedere economic in Europa, si din punct de vedere al "securitatii energetice" "in SUA". De o parte comertul, de cealalta, petrolul, pe un taler euro, pe al doilea, dolarul - asa ar putea arata o diagrama simplificata, pe care trebuie sa o ia in considerare economia romaneasca. Daca doua treimi din schimburile comerciale romanesti sunt cu statele apartinand spatiului Uniunii Europene, evolutie fireasca din perspectiva obiectivului strategic de integrare in aceasta comunitate, tot asa de adevarat este ca o treime din comert, de aceasta data doar importuri, se realizeaza pe dolari. De asemenea, daca facem abstractie in totalitate de ceea ce se intampla in economia reala autohtona, dependenta Romaniei de evolutia celor doua monede importante ale lumii este evidenta. Macroeconomic vorbind, autoritatile romane trebuie, vrand-nevrand, sa stea, potrivit unei vorbe vechi, cu fundu-n doua luntri. In functie de cum "danseaza" euro cu dolarul pe pietele valutare internationale, pozitia de mai sus poate fi sau comoda, sau de-a dreptul insuportabila. Spre exemplu, actuala paritate euro-dolar, cu moneda europeana pe post de primadona, da suflu cresterii economice prin incasari-record la export, si, pe de alta parte, pozitia stationara a dolarului pe piata valutara interbancara in raport cu leul, de aproape un an de zile, confera stabilitate in ce priveste costul resurselor energetice provenite din import si cumparate pe dolari. O situatie inversa, cu un pret al kilowatt-ului si gigacaloriei legate de un dolar in ascensiune, ar sili guvernantii sa corecteze pretul utilitatilor in sus, cu toate consecintele ce decurg dintr-o atare situatie. Din perspectiva organismelor internationale care monitorizeaza evolutiile economice ale Romaniei, punctul de vedere in problema pretului la energie este comun: alinierea lor la cele internationale. Nu este prima oara cand din partea expertilor straini auzim aceasta recomandare, desi sintagma pret international sufera de un grad foarte inalt de generalitate. Bunaoara, Stephane Cosse, fost reprezentant rezident al FMI in Romania, este autorul unui studiu care a vazut recent "lumina" Internetului, numit "Reforma sectorului energetic si ajustarile macroeconomice intr-o economie de tranzitie. Cazul Romaniei." Dansul sustine ca, in ciuda recentelor majorari, preturile practicate in sistemul energetic sunt mai mici decat costurile pe termen lung, ceea ce creeaza premise nefavorabile pentru investitii si pentru implicarea sectorului privat. Expertul FMI recurge, in sustinerea argumentatiei sale in favoarea scumpirii energiei, la comparatii cu tarifele practicate in Uniunea Europeana sau in celelalte state candidate. Pentru ca, totusi, a petrecut ceva timp in Romania, Cosse "proiecteaza" si un model de rezolvare a eventualelor probleme sociale prin subventii directe de la buget. Si reprezentantii UE afirma ca Romania are energia prea ieftina. L-am auzit, de exemplu, pe seful Delegatiei Comisiei Europene la Bucuresti, dl Scheele, afirmand ca rezolvarea problemelor din sectorul energetic este cheia de bolta a reformei romanesti si nu putem fi decat de acord cu acest adevar, precum si cu faptul ca o energie "ieftina" indeamna la risipa si, in consecinta, la false performante economice. Urmand logica acestor recomandari, se pune intrebarea: este energia ieftina in Romania si, daca da, cat trebuie ea sa fie de scumpa? Evolutia incasarilor din sectorul energetic arata ca, pentru consumatorii autohtoni, energia se dovedeste prea scumpa. Dovada stau cele 21.000 de miliarde de lei (volumul de arierate) sau ponderea cheltuielilor cu intretinerea in bugetul romanilor. Spre exemplu, este greu de inteles cum va creste gradul de colectare daca pretul energiei se majoreaza. Un lucru este, in opinia noastra, sigur: intre cerintele organismelor internationale si structura tehnologica actuala a intreprinderilor romanesti pe de o parte, respectiv saracia romanilor, pe de alta, exista o grava incompatibilitate. De aceea, problema pretului energiei nu poate fi rezolvata de pe-o zi pe alta, decat in studii precum cel al domnului Cosse. Realitatea cere timp si nuante.