Khmerii rosii cucereau Pnom Penh-ul

La 17 aprilie 1975, soldatii khmerilor rosii intrau in capitala cambodgiana Pnom Penh, fara sa intampine vreo rezistenta si evacuand-o imediat, fiind primul gest al regimului de teroare al lui Pol

La 17 aprilie 1975, soldatii khmerilor rosii intrau in capitala cambodgiana Pnom Penh, fara sa intampine vreo rezistenta si evacuand-o imediat, fiind primul gest al regimului de teroare al lui Pol Pot, care va dura patru ani. Ultramaoistii luau puterea astfel in Cambodgia cu numai doua saptamani inainte ca Saigonul (capitala Vietnamului de Sud la acea ora, in prezent Orasul Ho Si Min) sa cada in mainile vietnamezilor din nord. Imediat, khmerii rosii au golit orasele, sinonime pentru ei cu Sodoma si Gomorra, reazemul regimului urat al lui Lon Nol, care fusese sustinut de "imperialistii americani", si se incranceneaza sa-i lichideze pe toti reprezentantii acestuia. Intr-o singura zi, doua milioane de locuitori au fost siliti sa paraseasca in dezordine capitala, chipurile doar pentru cateva zile, sub pretextul refugierii de bombardamentele americane (care nu au avut niciodata loc). Toti locuitorii oraselor Cambodgiei au fost dusi la tara, pentru ca sa apara "omul nou", purificat de toate viciile. Clica lui Pol Pot exalta linia asa-zis pura a comunistilor chinezi, "drogati" de revolutia culturala dar a impins consecintele revolutiei cu mult mai departe decat o facuse Beijingul. Noul regim de la Pnom Penh a definit o varianta radicala de marxism, care a eliminat familia prin separarea membrilor ei, a introdus munca in cooperative si pranzul in comun, abolind religia si banii, si rasturnand toate relatiile umane si sociale. Desi erau educati si formati in Occident, indeosebi in Franta, liderii khmerilor rosii au venit sa construiasca un "om nou" intr-o societate de tip rural, riguros egalitarista. In numele utopiei agrare si al autarhiei, ei au infometat poporul, punandu-l la munca fortata pe plantatii enorme de orez, abrutizandu-l prin propaganda. Revolutia a fost totalitara - torturi, executii sumare, deportari in masa, supraveghere neintrerupta si epurare etnica - antimusulmana, antivietnameza si antichineza. In trei ani, opt luni si 20 de zile de nebunie ucigasa, aproape doua milioane de cambodgieni au fost ucisi prin tortura, boli, munca pana la epuizare si epurari interne ale partidului. Atrocitatile nemiloase, epurarile accelerate si dezertarile au accelerat sfarsitul regimului Pol Pot. La sfarsitul lui 1978, 150.000 de soldati vietnamezi invadeaza Cambodgia, dupa ce khmerii rosii efectuasera raiduri ucigase pe teritoriul lor. La 7 ianuarie 1979, regimul Pol Pot este rasturnat, dar imperativele geostrategice ale marilor puteri permit khmerilor rosii sa se sustraga pedepsei. Pol Pot moare in jungla, in 1998, dar acolitii sai, Khieu Samphan, Nuon Chea, Ieng Sary traiesc si chiar sunt liberi, in asteptarea unui ipotetic proces. Dupa 30 de ani, Cambodgia sufera inca din cauza eliminarii elitelor sale. Ea nu s-a impacat cu trecutul ei, copiii nu invata despre genocid la scoala. Tara traieste cu traumatismul unuia din cele mai ingrozitoare genociduri ale secolului al XX-lea, care se transmite si generatiilor nascute ulterior.