Irakul - atacat de la Fetesti?

America pare decisa sa-l inlature de la putere cu forta pe Saddam Hussein. In ziarele din Statele Unite au aparut planurile militare pentru declansarea unui nou razboi impotriva Irakului. Oficialii

America pare decisa sa-l inlature de la putere cu forta pe Saddam Hussein. In ziarele din Statele Unite au aparut planurile militare pentru declansarea unui nou razboi impotriva Irakului. Oficialii americani au facut cunoscute motivele pentru care acest razboi este necesar: posibilitatea ca dictatorul din Bagdad sa dezvolte in secret arme de distrugere in masa si posibilitatea ca membri ai retelei Al-Qaida sa se ascunda pe teritoriul irakian cu incuviintarea lui Saddam. In '90-'91, cand Saddam Hussein a invadat Kuweitul, s-a format o ampla coalitie internationala impotriva dictatorului. In frunte cu Arabia Saudita, lumea islamica a sprijinit deschis actiunile militare occidentale, care l-au fortat pe Saddam sa se retraga din Kuweitul mare producator de petrol. Desi era posibila si inlaturarea lui Saddam, presedintele de atunci al SUA, George Bush, tatal actualului presedinte american, nu a mers pana la capat. Analistii au considerat ca disparitia lui Saddam ar deschide calea propagarii fundamentalismului islamic din Iran. Astfel, Irakul a ramas o problema grava pe scena politica a lumii. Demersul actualei administratii a lui George W. Bush urmareste inlaturarea acestei probleme. De aceasta data insa, Washingtonul se afla intr-o situatie mult mai dificila in formarea unei aliante internationale. Aliatii europeni ai SUA resping deschis motivatia americana a interventiei militare. Cancelarul german Schroeder a amenintat cu ruperea aliantei antiteroriste daca SUA vor ataca Irakul. Premierul britanic, Tony Blair, nu s-a putut pronunta in favoarea SUA, deoarece este fortat de ministrii propriului cabinet sa nu implice Londra intr-un razboi antiirakian. La randul ei, Rusia, unul din marii beneficiari politici ai razboiului antiterorist, a respins categoric orice interventie militara impotriva Irakului. Europa considera, in general, ca deschiderea unui al treilea front in Irak - dupa cel al razboiului antiterorist si cel al conflictului israelo-palestinian - nu este sustenabila politic, economic si militar. La fel de grava ca si lipsa de ajutor din partea aliatilor europeni este pentru SUA si totala opozitie a tarilor arabe in privinta unui razboi cu Irakul. Arabia Saudita se opune de aceasta data categoric acestui conflict. La randul sau, Turcia, cel mai important aliat al SUA in lumea musulmana, a anuntat ca nu va permite folosirea teritoriului sau pentru sprijinirea unui razboi antiirakian. In aceasta furtuna politica internationala, care a stricat vacantele de vara ale liderilor occidentali, Romania poate parea cumva la adapost. Obiectivul imediat al Bucurestiului este NATO. Si, pentru asta, 405 militari romani lupta deja in Afganistan. Lucrurile pot evolua insa rapid, iar furtuna poate sa ajunga si la Bucuresti. Americanii au facut cunoscut ca un razboi impotriva lui Saddam necesita circa 80.000 de militari - pe care America ii are fara probleme -, dar si un sprijin aerian extraordinar. Tehnic vorbind, acoperirea aeriana poate fi facuta de pe portavioanele din zona Golfului. Strategii doresc insa intotdeauna si baze terestre, cel putin de rezerva. In '91, Turcia si Arabia Saudita au furnizat aceste baze. Prin actualul lor refuz, ele ar putea fi suplinite de bazele romanesti de la Fetesti si Constanta. In razboiul din '91, Bucurestiul a participat la coalitia internationala impotriva lui Saddam renuntand, practic, la datoria de 2 miliarde de dolari pe care Irakul o avea fata de Romania. Atunci, efortul romanesc a trecut, practic, neobservat. Acum, un asemenea efort ar putea pune Romania intr-o situatie dificila fata de europeni. De curand, faptul ca Romania a fost prima tara din lume, chiar inaintea Israelului, care a semnat documentele privind imunitatea soldatilor americani in fata Tribunalului Penal International a provocat iritare in randul tarilor europene. Chiar ieri, comisarul european pentru extindere, Gunter Verheugen, a exprimat, prin intermediul purtatorului sau de cuvant, "regretul" ca Romania, tara candidata la UE, s-a grabit sa incheie acordul cu Statele Unite, fara sa mai astepte ca Uniunea Europeana sa prezinte o pozitie comuna in acest sens. Mai mult decat atat, la Bruxelles se considera ca gestul Romaniei "nu va imbunatati atmosfera negocierilor de aderare la UE". Iritarea europenilor nu poate lasa indiferent Bucurestiul. Nu trebuie pierdut din vedere ca dupa summit-ul NATO din noiembrie, de la Praga, urmeaza summit-ul UE, din decembrie, de la Copenhaga. Acolo, Romania urmareste stabilirea unei date fixe de admitere a tarii in Europa. In conditiile in care divergentele dintre europeni si americani in privinta razboiului cu Irakul se vor mentine, ce-ar putea sa faca Romania daca, de exemplu, in noiembrie sau decembrie, Washingtonul va cere Bucurestiului implicarea militara directa in razboiul din Irak, inclusiv prin punerea la dispozitie a bazelor aeriene romanesti? Invitarea Romaniei in NATO in noiembrie nu inseamna ca automat tara noastra va deveni membru cu drepturi depline al Aliantei. Pe o perioada de aproape doi ani, procesul trebuie ratificat de parlamentele celor 19 tari membre din America de Nord si Europa. Daca divergentele vor persista, Bucurestiul risca sa intre intre Scilla americana si Caribda europeana. Probabil ca pozitia cea mai inteleapta a Romaniei intr-un asemenea caz ar fi sa spuna ca un stat in situatia noastra, aflat deocamdata in afara institutiilor euroatlantice, nu poate face deosebire intre occidentali. De la Bucuresti, in cazul de fata, noi ii vedem pe toti buni, frumosi, democrati si prosperi. In momentul in care Occidentul isi va fi conturat o decizie comuna in privinta Irakului, atunci aceasta va deveni si pozitia noastra.