Irakienii din România au sărbătorit condamnarea lui Saddam

Ambasadorul Adel Murad :"Un moment memorabil în istoria Irakului"

Câteva discursuri dure, contrastând cu atmosfera relaxată din Clubul Diplomaţilor - fond muzical discret şi bufet tradiţional -, au întregit cadrul unei recepţii ceva mai speciale, organizată, joi seara, de comunitatea irakienilor din România. Circa 100 de membri ai acesteia au dorit să marcheze, astfel, condamnarea la moarte a lui Saddam Hussein, pronunţată la 5 noiembrie. Prezent la reuniune, ambasadorul Irakului la Bucureşti, Adel Murad, a calificat sentinţa drept "un moment memorabil în istoria Irakului şi a Orientului Mijlociu", care a făcut dreptate pentru crimele comise de dictator "împotriva irakienilor de-a lungul a patru decenii întunecate".
După ce partea protocolară a luat sfârşit, cei prezenţi s-au adunat grupuri-grupuri, pentru a-şi aminti de ţară, de rudele lăsate acolo şi pentru a-l mai blestema o dată, îndesat, pe Saddam, cel care, zic ei, i-a silit să ia drumul bejaniei şi care se face vinovat de situaţia în care a ajuns azi Irakul.
Membrii comunităţii irakiene din România, care numără circa 3000 de persoane, repetă, la scară redusă, mozaicul etnic şi confesional din ţara lor de baştină. Sunt arabi, dar şi kurzi sau turcomani. Siiţi, dar şi sunniţi. Cu o singură diferenţă: în timp ce în Irak comunităţile se sfâşie într-un război interconfesional, irakienii "români" se înţeleg foarte bine între ei, indiferent de religie şi confesiune, susţine Al- Saadi Hamid, organizatorul reuniunii. Unii, veniţi în anii '70 '80 la studii şi stabiliţi aici, s-au căsătorit cu românce, au copii cu dublă cetăţenie, se cunosc de ani de zile. Alţii, mai puţini, sunt sosiţi după 1990, dar s-au integrat. Fie că profesează cu mai mult sau mai puţin succes în domeniile în care s-au pregătit - medicină, arhitectură -, fie că s-au apucat de afaceri, mai rentabile, o parte din ei s-ar repatria. Nu însă acum. Chiar dacă Saddam îşi plăteşte păcatele, chiar dacă majoritatea compatrioţilor lor vor linişte, vina pentru conflictul confe-sional purtând-o "şefii politici", spun ei, democraţia e încă foarte departe de Irak. (C. Oroveanu)