"Învăţământul de medicină legală e în impas"

Învăţământul de medicină legală se află în impas. În loc să fim mândri de zestrea moştenită de la înaintaşi, în loc să apreciem în cel mai înalt grad faptul că medicina legală

Învăţământul de medicină legală se află în impas. În loc să fim mândri de zestrea moştenită de la înaintaşi, în loc să apreciem în cel mai înalt grad faptul că medicina legală este cuprinsă în matricola universităţilor de medicină din România ca disciplină obligatorie, spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, unde medicina legală nu se predă în facultate (ea există doar ca specializare postuniversitară), acceptăm, poate din comoditate, o scădere a exigenţei, mai ales la partea practică şi la examene.
Unde a dus şi va duce cu siguranţă acest lucru, dacă perseverăm pe această cale: la apariţia unor specialişti cu slabă pregătire profesională şi la încă o consecinţă, cel puţin tot atât de gravă, asupra căreia voi insista în cele ce urmează. Asupra strânsei legături între medicina legală şi ştiinţele juridice, criminalistica şi criminologia este inutil să discutăm. De aceea, dintotdeauna, toate facultăţile de drept aveau prevăzută în programa anului IV predarea medicinei legale care, evident, era asigurată de profesori şi conferenţiari de medicină legală. Programa analitică de medicină legală era adaptată necesităţii învăţământului şi pregătirii juridice.
Dacă un absolvent al facultăţii de medicină trebuie să aibă cunoştinţe de medicină legală, în aceeaşi măsură, un absolvent al unei facultăţi de ştiinţe juridice trebuie să aibă cunoştinţe de medicină legală. La ce asistăm azi însă? La ceva incredibil: la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti medicina legală a devenit "materie opţională"!!, prin decizia unui personaj animat exclusiv de motive subiective. Mai departe: la numeroase facultăţi de drept ale unor universităţi particulare, medicina legală se predă (curs teoretic fără lucrări practice) de către criminalişti! Nu discutăm despre interferenţele celor două specialităţi, dar ale căror cunoştinţe de bază atât teoretice, cât şi practice sunt total diferite. Ce cunoştinţe de medicină legală pot fi însuşite de către student de la un criminalist?
De altfel, puzderia de facultăţi de drept ale unor universităţi particulare (unele chiar acreditate), scot pe bandă jurişti cu pregătire, eufemistic vorbind, cel puţin îndoielnică. Dovada cea mai clară sunt examenele de intrare în magistratură unde, fiind de curând scoase la concurs 350 de locuri, pentru care s-au prezentat 700 concurenţi, examenul a fost promovat doar de patru persoane! Acest rezultat jenant a fost explicat de însuşi ministrul justiţiei prin insuficienta pregătire profesională a concurenţilor.
Prof. univ. dr. Vladimir Beliş
Preşedintele Societăţii Române de Medicină Legală, Membru titular al Academiei de ştiinţe Medicale