Institutiile Uniunii Europene

Comisia Europeana Comisia Europeana este numita adesea aparatul administrativ al Uniunii Europene, dar ea reprezinta de fapt o combinatie unica in lume de atributii legislative, executive,

Comisia Europeana Comisia Europeana este numita adesea aparatul administrativ al Uniunii Europene, dar ea reprezinta de fapt o combinatie unica in lume de atributii legislative, executive, administrative si judiciare. Comisia are aproximativ 19.000 de functionari, majoritatea la Bruxelles. Exista 20 de comisari europeni, coordonati politic de unul dintre ei, pe care liderii tarilor membre ii numesc in functia de presedinte al comisiei. Fiecare comisar raspunde de un anumit domeniu, cum ar fi extinderea, agricultura, concurenta, justitia si afacerile interne, mediul etc. In prezent, cele cinci tari mai mari (Germania, Franta, Marea Britanie, Italia si Spania) numesc fiecare doi comisari, iar celelalte tari numesc cate unul. In baza Tratatului de la Nisa, dupa 2005 fiecare tara va numi un singur comisar. Dupa extinderea cu 25 si apoi cu 27 de membri se va conveni asupra numarului final de comisari, care vor fi mai putini decat 27, si vor fi desemnati prin rotatie. Comisia are dreptul unic de a face propuneri legislative Consiliului de Ministri si Parlamentului European. Ea a fost supusa la critici pentru ca nu are autoritatea democratica a unui organ ales, si cererile de reforma au ajuns la apogeu in 1999, cand toti comisarii au demisionat in bloc din cauza unui raport independent care documenta cazuri de nepotism si frauda. Incercarile de a eficientiza comisia si de a introduce un grad mai mare de raspundere si de transparenta sunt in curs. Consiliul de Ministri Considerat cea mai puternica institutie a Uniunii Europene, Consiliul este principalul ei organ decizional. El poate, ca si Parlamentul sa adopte legi si sa aprobe bugetul. Format din ministri ai tarilor membre, Consiliul este principalul forum de reprezentare a intereselor nationale in procesul decizional. Presedintia sa este asigurata pe perioada de cate 6 luni de fiecare tara membra, prin rotatie. Activitatea Consiliului se imparte in domenii distincte. De exemplu, Consiliul de Agricultura este format din ministrii Agriculturii din fiecare tara membra, care se intrunesc lunar la Bruxelles sau la Luxemburg. Ministrii de Externe, care fac parte din Consiliul de Afaceri Generale, au in principiu un rol conducator mai explicit, dar s-au concentrat tot mai mult asupra eforturilor de a crea o politica externa si de securitate comuna. Un alt consiliu influent este Ecofin, din care fac parte ministrii Economiei si cei de Finante. Sistemul de luare a deciziilor cel mai des folosit este votul majoritar modificat (VMM). Fiecare stat are un numar de voturi care este in linii mari proportional cu populatia sa. Tratatul de la Nisa a extins domeniile in care se foloseste votul majoritar modificat. Dar in domeniile cele mai sensibile, cum ar fi impozitarea, protectia sociala si imigratia, deciziile trebuie luate in continuare in unanimitate. Tratatul de la Nisa da voturi proportional mai multe tarilor mai mari. Primele patru (Germania, Franta, Italia si Marea Britanie) vor putea impune orice decizie daca voteaza impreuna. Iar Germania singura va avea puteri fara egal daca va dori sa blocheze anumite decizii. Sefii de stat si de guvern ai Uniunii se intrunesc de patru ori pe an in Consiliul European, organ decizional suprem al Uniunii (a nu se confunda cu Consiliul Europei, care nu este un organ al Uniunii Europene). Consiliile Europene - summiturile - sunt gazduite de tara care detine presedintia prin rotatie a Uniunii. Incepand din 2002, summiturile vor avea loc alternativ in tara care detine presedintia si la Bruxelles, iar dupa ce numarul de tari membre va ajunge la 18, toate Consiliile Europene se vor tine la Bruxelles. Parlamentul European Parlamentul este singurul organ ales prin vot direct din Uniunea Europeana si singura adunare transnationala de acest fel din lume. Sediul ei principal se afla la Strasbourg, unde au loc sesiunile lunare, dar sedintele comisiilor parlamentare si minisesiunile se tin la Bruxelles. Impreuna cu Consiliul de Ministri, Parlamentul adopta legislatia si bugetul pe sase ani al UE. El are de asemenea dreptul sa demita Comisia Europeana. La ultimele alegeri tinute in toate tarile membre in 1999 s-a inregistrat cea mai scazuta participare la vot, dar influenta Parlamentului European a crescut in urma demisiei din acelasi an a intregii Comisii. Parlamentul European are in prezent 626 de membri. Desi Tratatul de la Amsterdam a fixat o limita maxima de 700 dupa extindere, liderii UE au depasit aceasta limita, decizand la Nisa ca numarul final sa fie de 740. Nu este insa sigur ca noile cladiri ale Parlamentului de la Strasbourg vor putea adaposti un numar atat de mare de deputati in viitor. Curtea de Conturi Curtea de Conturi are rolul de a supraveghea felul in care Comisia Europeana cheltuieste bugetul de aproximativ 90 de miliarde de euro anual. Ea urmareste sa faca mai eficient acest proces si sa-i informeze pe cetatenii Uniunii cum sunt cheltuiti banii lor. Acuzatiile de frauda si coruptie care au dus la demisia intregii Comisii Europene in 1999 au provocat ingrijorare in privinta eficacitatii Curtii de Conturi. S-a cerut sa i se dea acesteia puteri sporite in investigarea finantelor Uniunii. Curtea de Justitie Avand sediul la Luxemburg, Curtea asigura interpretarea identica a legislatiei UE in intreaga Uniune. Impreuna cu instantele fiecarei tari, Curtea de Justitie este puterea juridica a UE, dar legislatia Uniunii are prioritate asupra legislatiei unei tari. Curtea are atributia de a judeca diferende intre diferitele institutii ale Uniunii si tarile membre. Curtea este formata din 15 judecatori, cate unul din fiecare tara membra. Compozitia viitoare a Curtii dupa extindere nu a fost inca decisa. Banca Centrala Europeana Banca, cu sediul la Frankfurt, in Germania, are atributia de a fixa rata minima a dobanzilor in cele 12 tari care au adoptat moneda unica europeana, euro, si sa controleze cursul ei pe pietele valutare. Euro a pierdut considerabil din valoare curand dupa lansarea sa in 1999, dar si-a revenit partial in iunie-iulie 2002. La inceputul anului, lansarea bancnotelor si monedelor euro a avut loc cu o lipsa totala de probleme, ceea ce a surprins pe multi. Componenta viitoare a conducerii Bancii Centrale Europene nu a fost inca decisa, dat fiind ca noile tari membre nu vor adopta moneda unica decat la cativa ani dupa aderare.