Risipa banilor publici, văzută din interior. Doar 3 din 10 angajați la stat văd rezultate concrete ale investițiilor

Doar 30,1% dintre angajații din sectorul public spun că banii cheltuiți sau atrași în ultimii ani au produs rezultate concrete în instituțiile lor, în timp ce 42,7% consideră că îmbunătățirile sunt sub așteptări, iar 23,3% nu observă rezultate vizibile. Consultanța cu valoare discutabilă, posturile fără utilitate clară și platformele informatice slab concepute se numără printre cheltuielile criticate de angajați din sectorul public.

Mulți angajați din sectorul public spun că banii cheltuiți au produs rezultate sub așteptări Foto: Mediafax

Doar 30,1% dintre angajații din sectorul public spun că banii cheltuiți sau atrași în ultimii ani au produs rezultate concrete în instituțiile lor, în timp ce 42,7% consideră că îmbunătățirile sunt sub așteptări, iar 23,3% nu observă rezultate vizibile. Consultanța cu valoare discutabilă, posturile fără utilitate clară și platformele informatice slab concepute se numără printre cheltuielile criticate de participanții la un sondaj realizat în octombrie 2026, în rândul a 2.169 de angajați din sectorul public.

Doar trei din zece angajați văd rezultate concrete

Numai 30,1% dintre participanții la sondaj spun că fondurile cheltuite sau atrase în ultimii ani au produs rezultate concrete în instituțiile în care lucrează. Cea mai mare categorie de respondenți, reprezentând 42,7% din total, afirmă că au observat îmbunătățiri parțiale, dar sub așteptări.

Alți 23,3% spun că nu au remarcat rezultate vizibile. În total, 66% dintre angajații chestionați fie nu văd efecte clare ale cheltuielilor, fie consideră că îmbunătățirile obținute nu se ridică la nivelul așteptărilor.

Rezultatele prezintă evaluările angajaților cu privire la efectele investițiilor și ale fondurilor utilizate în instituțiile lor. Sondajul nu reprezintă un audit al cheltuielilor publice și nu stabilește dacă proiectele au fost implementate cu încălcarea legii sau dacă anumite achiziții au fost nejustificate din punct de vedere economic.

Consultanța, structurile fără utilitate clară și softurile, printre cheltuielile criticate

Întrebați ce tipuri de cheltuieli consideră că generează risipă în sectorul public, 30,6% dintre respondenți au indicat contractele de consultanță și serviciile externe cu valoare discutabilă. Pe locul al doilea se află menținerea unor structuri și posturi fără utilitate clară, menționată de 29,3% dintre participanți.

Platformele informatice și softurile slab concepute au fost indicate de 28,8% dintre respondenți. Alte categorii menționate sunt achizițiile de echipamente cu utilitate redusă, cu 22,7%, cheltuielile administrative disproporționate, cu 21,8%, și proiectele de modernizare considerate predominant de imagine, cu 18,6%.

Participanții au putut selecta cel mult două variante de răspuns, astfel că procentele nu sunt exclusive.

Răspunsurile diferă și în funcție de nivelul de educație. Contractele de consultanță și serviciile externe cu valoare discutabilă au fost menționate de 31,6% dintre respondenții cu studii superioare, față de 12,1% dintre cei cu studii medii sau postliceale.

În cazul echipamentelor cu utilitate redusă, diferența este în sens invers. Aceste achiziții au fost indicate de 39,3% dintre respondenții cu studii medii sau postliceale, comparativ cu 21,8% dintre cei cu studii superioare.

Proiectele sunt făcute pentru justificarea bugetelor

Sondajul a urmărit și percepțiile angajaților despre proiectele și achizițiile realizate pentru justificarea fondurilor alocate. 37,4% dintre participanți consideră că asemenea situații apar în mare măsură în sectorul public, iar 12,9% spun că se întâmplă în foarte mare măsură. În total, proporția ajunge la 50,3%.

La polul opus, 11,6% dintre respondenți afirmă că astfel de situații nu apar deloc.

Răspunsurile sunt diferite atunci când întrebarea vizează experiența directă a angajaților în propriile instituții. 54,4% spun că nu au observat achiziții făcute doar pentru bifarea indicatorilor unui proiect. Alți 22,2% afirmă că au întâlnit asemenea situații rar, 17,5% ocazional și 5,9% frecvent.

Datele arată diferența dintre percepția generală asupra sectorului public și experiențele raportate de angajați în instituțiile în care lucrează. Ele nu identifică proiectele la care se referă răspunsurile și nu verifică motivele pentru care au fost realizate achizițiile.

Șase din zece respondenți au observat modernizări fără efecte reale

Proiectele de modernizare care nu produc efecte concrete reprezintă o altă categorie analizată în sondaj. Întrebați cât de des au întâlnit asemenea situații în instituțiile lor, 39,2% dintre respondenți au răspuns „ocazional”, 16,1% „des”, iar 5,5% „foarte des”.

În total, 60,8% spun că au observat cel puțin ocazional proiecte de modernizare fără efecte reale.

O întrebare distinctă a vizat cheltuielile făcute pentru imaginea instituției și aparența de modernizare, în detrimentul nevoilor reale. 30,5% dintre participanți spun că au întâlnit astfel de situații ocazional, 23,5% afirmă că apar des, iar 8,7% că apar foarte des.

Cele două întrebări vizează aspecte apropiate, dar distincte: efectele proiectelor de modernizare, respectiv cheltuielile percepute ca fiind orientate spre imagine. Răspunsurile reflectă evaluările angajaților, nu rezultatele unor verificări individuale ale proiectelor.

Fondurile europene nu sunt resimțite direct de aproape jumătate dintre angajați

46,9% dintre participanții la sondaj afirmă că nu au beneficiat direct, în activitatea profesională, de fondurile europene utilizate în România. În ceea ce privește beneficiile personale concrete, 42% spun că nu au resimțit astfel de efecte, iar 21,7% declară că au avut beneficii parțiale, dar nu directe sau constante.

Doar 11,8% dintre respondenți spun că au beneficiat personal și direct de fonduri europene prin proiecte, burse sau finanțări.

Răspunsurile diferă și în funcție de venituri. Dintre angajații cu venituri sub 5.000 de lei, 52,4% afirmă că nu au resimțit beneficii profesionale directe din fondurile europene. În rândul celor cu venituri de peste 9.000 de lei, proporția este de 36,5%.

Lipsa unui beneficiu profesional direct nu indică automat absența efectelor unui proiect, întrucât investițiile pot viza infrastructura, echipamentele sau serviciile instituțiilor, fără ca fiecare angajat să beneficieze personal de acestea.

Reorganizările nu produc întotdeauna schimbări vizibile pentru angajați

Nemulțumirile privind rezultatele cheltuielilor publice apar într-un context mai larg de evaluare critică a funcționării instituțiilor. 

Potrivit datelor APSAP, 35,3% dintre respondenți afirmă că în instituțiile lor nu a existat o reorganizare reală, iar 37,5% spun că reorganizarea nu a produs schimbări resimțite în activitatea de zi cu zi. În total, 72,8% nu identifică o reorganizare reală sau efecte vizibile ale acesteia.

Doar 6,8% afirmă că reorganizarea a avut un impact pozitiv și a făcut activitatea mai clară și mai eficientă. În schimb, 20,4% spun că schimbările au făcut munca mai confuză și mai dificil de gestionat.

Aceste rezultate se referă la percepția angajaților asupra reorganizărilor din instituțiile lor. Ele completează datele despre cheltuielile publice printr-o perspectivă asupra modului în care schimbările administrative sunt resimțite de cei care lucrează în sistem.

Corectitudinea unor concursuri, pusă sub semnul întrebării

Același studiu arată că 54,7% dintre respondenți consideră că unele concursuri de angajare în sectorul public sunt organizate doar formal, cu rezultatul cunoscut dinainte. Dintre aceștia, 34,4% spun că asemenea situații apar uneori, iar 20,3% afirmă că se întâmplă frecvent.

Doar 26,6% dintre angajații chestionați susțin categoric că nu există concursuri de acest tip.

Percepțiile diferă și în funcție de vechimea în sistem. Dintre angajații cu peste 25 de ani de experiență în sectorul public, 35,9% spun că asemenea situații apar uneori, iar 22,7% afirmă că fenomenul este frecvent. În rândul celor cu mai puțin de patru ani de experiență, 29,9% spun că nu există concursuri organizate formal, cu rezultatul stabilit dinainte.

Aceste procente exprimă nivelul de încredere al respondenților în procedurile de recrutare și nu constituie dovezi că anumite concursuri au fost trucate.

Două treimi spun că angajații se tem să își exprime opiniile

Un alt aspect evidențiat în studiu privește exprimarea opiniilor la locul de muncă. 21,7% dintre respondenți spun că angajații evită în foarte mare măsură să își exprime deschis opiniile de teama consecințelor profesionale, iar 20% afirmă că acest lucru se întâmplă în mare măsură. Alți 24,5% spun că fenomenul există într-o anumită măsură.

În total, 66,2% dintre participanți indică un anumit nivel de autocenzură profesională. Doar 11,8% afirmă că această problemă nu există deloc.

Bogdan-Costin Fârșirotu, președintele Centrului de Formare APSAP, a comentat rezultatele privind exprimarea opiniilor, potrivit publicației.

Datele surprind percepția respondenților asupra climatului profesional din instituțiile publice. Ele nu măsoară direct numărul situațiilor în care angajații au fost sancționați pentru opiniile exprimate și nici nu stabilesc legături cauzale între climatul de la serviciu și modul de cheltuire a fondurilor.

Ce spune conducerea centrului care a realizat sondajul

Bogdan-Costin Fârșirotu, președintele Centrului de Formare APSAP, a evidențiat importanța rezultatelor concrete ale investițiilor publice, dincolo de atragerea fondurilor și finalizarea formală a proiectelor.

„Nu este suficient să atragem fonduri europene și să raportăm proiecte finalizate, dacă rezultatele nu se reflectă și în activitatea de zi cu zi a instituțiilor”, a declarat acesta.

Sondajul privind cheltuielile publice a fost realizat de Centrul de Formare APSAP în octombrie 2026, pe un eșantion de 2.169 de angajați din sectorul public. Rezultatele prezintă opiniile participanților despre utilizarea banilor publici, investiții, achiziții și efectele fondurilor europene.

Datele privind cheltuielile, reorganizările, concursurile de angajare și climatul profesional reflectă percepțiile respondenților, în limitele întrebărilor adresate în studiile respective. Acestea nu reprezintă un audit al cheltuielilor publice, o verificare a legalității achizițiilor sau o confirmare independentă a neregulilor semnalate.