În Ţara Secuilor, drujba a fost înlocuită cu focul

Deoarece, încă din anii '90, Harghita este un caz tipic în care pădurile dispar şi vinovaţii nu sunt găsiţi, luptele pentru "aurul verde" au căpătat forme extreme, iar incendierile

Deoarece, încă din anii '90, Harghita este un caz tipic în care pădurile dispar şi vinovaţii nu sunt găsiţi, luptele pentru "aurul verde" au căpătat forme extreme, iar incendierile pădurilor sau tăierile masive de copaci au devenit fenomene frecvente

În 1995, o cantitate uriaşă, de aproape patru milioane mc de doborâtură din pădurile Harghitei, nu a fost declarată autorităţilor.

Fierăstraiele firmelor şi ale localnicilor au definitivat restul. Nu au fost găsiţi vinovaţi, iar o iniţiativă legislativă, de interzicere a scoaterii lemnului de la locul de doborâtură, a fost contestată de partide politice la Curtea Constituţională. Iniţiativa a căzut. Feţele mafiei forestiere se arată prima oară în mediul politic, iar restul urmează de la sine.

Simpla evocare a sărăciei ca justificare pentru măcelul forestier, în noul context de integrare europeană, nu mai ţine de umbră României.

Expansiunea nestingherită a unor proiecte care, în alte state cu respect faţă de natură, nu ar fi intrat într-un calcul economic (proiectul minier de la Roşia Montană susţine trimiterea la culcare a peste 200 de hectare de păduri) şi nepedepsirea celor care au batjocorit fondul forestier sugerează că, într-un timp scurt, singurul rezultat al politicilor de mediu din România va fi creşterea importurilor de gazon sintetic.

20 de hectare din Ditrău

La Ditrău, în judeţul Harghita, firma Ditrau Mining Corporation doreşte defrişarea a 20 de hectare de pădure, în scopul deschiderii unei exploataţii de sienit, o rocă utilizată intensiv ca material de construcţie. Ditrau Mining Corporation este controlată de gigantul italian Gruppo Mineralli. Secuii din comună au ieşit însă în uliţă şi fac presiuni pentru plecarea investitorilor străini.

"Italienii să meargă în alte părţi, să îşi caute câştigul acolo, aici nu este nici Bălan, nici Roşia Montană (oraşe miniere din Transilvania - n.n.), noi nu ne tocmim cu pădurile. Cu praful până-n palatul cerului şi fără copaci, cine-ar accepta aşa ceva, Doamne feri?", enunţă interogativ fondul conflictului un localnic despre care aflăm că se numeşte Fullop.

Omul suge o ţigară, vorbeşte rar şi poticnit. Doi tineri care trec prin apropiere şi aud discuţia scandează ceva în maghiară şi trec mai departe: "Au strigat <<În pace au venit aici, în pace să plece>> la adresa italienilor", ne explică Fullop cu pauzele lui poticnite de verbe.

Firma Ditrau Mining Corporation a semnat de puţin timp un contract de concesionare cu Composesoratul ţăranilor din Ditrău, în vederea inaugurării unei cariere de minerale, promiţând înfiinţarea a vreo 30 de locuri de muncă. Ţăranii însă au contestat vehement actul şi au susţinut că semnarea contractului s-a făcut fără ştirea lor.

"S-a semnat un contract, pe când era Iosef Siposi la conducere, dar acum se fac demersuri pentru anularea actului, mai ales că unii membri au reclamat că nu au fost consultaţi. Italienii nu au renunţat la proiect şi au dreptul de a depune cererea de PUD, dar consilierii vor vota după cum le cere populaţia comunei", ne-a declarat Elemer Puskas, viceprimar al comunei.

De altfel, Rocco Mazzatura, reprezentantul Ditrau Mining Corporation, avertizează că firma italiană nu va renunţa la proiect. "Vom lupta până la sfârşit şi vom continua procedura de obţinere a acordurilor, deoarece legea permite acest lucru", a declarat Mazzatura.

Comunitatea din Ditrău are, deja, o faimă de comunitate inflexibilă în decizii: comuna este cunoscută ca un "centru nervos" al luptei pentru autonomie şi tot aici, în anii '70, un număr de rromi acuzaţi că au omorât un secui au fost alungaţi de localnici dincolo de graniţele localităţii. Primarul comunei Ditrău, Ferenc Bardocz, este, totuşi, împăciuitor.

"Acum s-au mai liniştit cu defrişările...", ne zice el. "Aici taie din păduri şi oamenii, şi firmele, iar regenerări nu s-au făcut. Avem aici nu doar firme locale, ci şi de la Neamţ sau Sălaj, iar defrişările au început din '92 şi au atins un maxim prin '96", ne-a declarat primarul Bardocz. Evidenţele însă îl contrazic: pe harta Harghitei apar noi şi noi fronturi deschise pentru distrugerea pădurii.

Harta suferinţei

Rănile vii ale fondului forestier mioritic nu se opresc în "triunghiul verde" Cluj-Alba-Bihor. Centrul de Informare privind Certificarea Forestieră a efectuat, în noiembrie 2006, singura monitorizare existentă în România, a zonelor cu risc potenţial privind comerţul cu lemn provenit din tăieri ilegale.

Conform datelor centralizate de reprezentanţii WWF Programul Dunăre Carpaţi şi ai Inspectoratelor Teritoriale de Regim Silvic şi Vânătoare, ITRSV, "hemoragiile forestiere" de pe raza ITRSV Braşov, identificate în pădurile Harghitei, au fost semnalate în zonele Tulgheş-Hagota (Ocolul Silvic Tulgheş din Harghita), Remetea (cu OS Gheorgheni, unde dacă nu ar fi existat pădurile, ar fi fost inventate pentru a fi tăiate), la Vlăhiţa (cu OS Privat Liban, respectiv OS Homorod).

În plus, s-a constatat, tot pentru raza de competenţă a ITRSV Braşov, un avânt al furtului de lemne în zonele Lunca Bradului-Rastoliţa (cu OS Privat şi de Stat Lunca Bradului-Rastoliţa din judeţul Mureş), dar şi Garcin-Săcele, cu OS Municipal Săcele, din jud. Braşov.

Gheorgheni, capitala pădurilor căzute

Scandalurile cu iz penal din Gheorgheni au fost, sunt şi vor mai fi. Numeroase. Oameni acuzaţi că au lovit greu zestrea forestieră locală au rămas în sistem, "scuzaţi" de justiţie, iar asalturile comunităţilor locale asupra copacilor pare că s-au înteţit.

În 1998, o notă a Departamentului de control al Guvernului, semnată de expertul Emanoil Călinescu, semnala faptul că fiul şi soţia fostului şef al Direcţiei Silvice Miercurea Ciuc, Deneş Dominic, dar şi fiica fostului responsabil cu probleme de vânătoare la Direcţie, Ioan Micu, erau asociaţi la firme care aveau legături prospere cu exploatarea lemnului şi vânătoarea.

În cadrul unui alt caz, în 2003, Garda Financiară Arad înainta Parchetului C.A., din Târgu Mureş, solicitarea de începere a urmăririi penale pentru câteva zeci de proprietari de păduri din Lăzarea, în frunte cu ex-primarul Len Emil, viceprimarul Ferencz Karoly, pădurarul fostului Ocol Silvic Gheorgheni Incze Iosef etc. Comisarii susţineau că s-a intrat nelegal în posesia pădurii Alsoerdo şi că s-a comercializat nelegal o mare cantitate de masă lemnoasă.

Menţionăm că 150 ha (cca 65.000 mc) din pădurea privată Alsoerdö fusese doborâtă de furtună, iar, ulterior, printr-o inginerie a fostului Ocol Silvic Gheorgheni, în conformitate cu constatările comisarilor, peste 40.000 mc masă lemnoasă ar fi fost exploatată şi comercializată ilegal de Asociaţia proprietarilor din zonă. S-a estimat un prejudiciu de peste 25 mld lei vechi, sumă imensă pentru acea vreme.

În plus, halucinant rămâne că pentru control s-a trimis Garda Financiară Arad, cea din Harghita fiind, probabil, suspectată că încurajează corupţia. Odată declanşată urmărirea penală, au început să curgă soluţiile de achitare sau de netrimitere în judecată: Melles Elod, de exemplu, şef de ocol, şi alţi doi inculpaţi au fost achitaţi la o instanţă din Piatra Neamţ, soluţie atacată, totuşi, de procurori, iar cazurile nu s-au oprit aici.

Despre modul cum s-au instrumentat dosarele acestui caz complex de procurorii din Harghita şi Mureş, face pomenire şi un raport al Serviciului Inspecţiei Judiciare care menţionează: "din verificările efectuate au rezultat deficienţe privind circuitul lucrărilor şi modul de efectuare a urmăririi penale, de asemenea, s-a constatat efectuarea la intervale mari de timp a unor acte de urmărire penală, în special, în perioada 2003-2005, şi, în consecinţă, sesizarea formulată, în parte, a fost întemeiată, mai ales că în două cauze procurorii ierarhici au constatat nelegalitatea şi netemeinicia soluţiilor de trimitere în judecată".

Este evident că, într-un astfel de context, devin complicat de recuperat pagubele constatate anterior de Garda Arad.

La scurt timp, coincidenţă sau nu, pe 17 septembrie 2001, unul dintre cei care monitorizaseră toate cazurile de defrişare abuzivă şi furt din Harghita şi ceruseră inclusiv inspecţie judiciară pentru multe dintre dosarele Gheorgheni, deputatul B.

Garda Deszö, a fost la un pas de moarte, după ce a aterizat la Ghiveşu Român, cu maşina pe un stadion de fotbal plin cu localnicii care aşteptau începerea meciului între două echipe din zonă. "Mi s-a umblat la maşină, expertiza a arătat asta", ne-a declarat deputatul UDMR.

Scandaluri proaspete la Gheorgheni

În acest moment, două sunt scandalurile proaspete de la Gheorgheni: acolo au fost defrişate abuziv 68 de hectare de pădure (între 2004-2007), care, de drept, ar fi trebuit înapoiate localnicilor, uniţi în Composesorat. Tăierea arborilor s-ar fi făcut de intermediari şi firme. Membrii Comisiei Locale de Fond Funciar sunt acuzaţi, în cadrul unei anchete, că au emis acte ilegale care au produs distrugerea pădurii Megyes.

Un alt caz stupefiant de la Gheorgheni se numeşte "Parcela 209-210", în cadrul căreia o pădure ce trebuia retrocedată proprietarilor de drept a fost incendiată de adversarii acestei împroprietăriri, arzând inclusiv pădurea tânără învecinată.

Se pare că incendiul a fost provocat cu puţin timp înainte de sosirea la faţa locului a unei comisii parlamentare de control. Excese au fost, însă, şi la Remetea sau Vlăhiţa, transformând Harghita într-un gater uriaş.

Ochii-i dor de puterea frunzelor

Lângă harta defrişărilor din Harghita, vecinii braşoveni de la Codlea nu stau chiar pe pat de flori. Harta ar trebui completată cu fapte (zilnice) consumate în acest orăşel, unde primarul Alex Pop găseşte timp pentru minicartierul de cinci vile pe care îl înalţă la marginea pădurii ("Este investiţie personală, pe teren cumpărat, nu pe un teren al primăriei", ne-a declarat edilul-şef), dar nu observă hoţii de lemne care zburdă în voie prin pădurea din Maialul săsesc.

La Codlea, agresivitatea extinderii unor proiecte imobiliare şi reîmproprietăririle împing oraşul către pădure şi fac în aşa fel încât prezenţa diverşilor "operatori", ce sustrag lemnul direct de la sursă (din pădure), să fie una, deja, cotidiană.

Nevoia imobiliară este atât de mare şi la codleni, încât, la un moment dat, un mic grup interesat de consilieri locali a susţinut confiscarea unei "zone cu verdeaţă" (cimitirul nou al oraşului din strada Garoafelor) şi transformarea în cartier rezidenţial, dar şi spargerea pe alocuri a unei subţiri zone de arbori, aflată în imediata apropiere a noului cartier rezidenţial.

Ceea ce a scăpat din livezile săseşti locale şi din perdeaua subţire de copaci care prevenea alunecarea dealurilor din jurul oraşului, va fi atacat cu fierăstrăul şi drujba, după 1990.