In Ialomita, campania electorala se taraste prin namoluri si se odihneste la carciuma

La tara, alegerile pentru primarie nu mai sunt de mult o sarbatoare. Pentru multi locuitori din cele cateva comune ialomitene care, duminica, trebuie sa-l voteze pe viitorul sef al comunitatii,

La tara, alegerile pentru primarie nu mai sunt de mult o sarbatoare. Pentru multi locuitori din cele cateva comune ialomitene care, duminica, trebuie sa-l voteze pe viitorul sef al comunitatii, scrutinul nu reprezinta decat un prilej de rememorare a nevoilor si necazurilor si de a-si varsa naduful pe politicienii "care promit marea cu sarea si, cand ajung la putere, uita de tine". Moldoveni este o comuna care, probabil, trebuia sa ramana sat. Ca sa ajungi la Moldoveni, iti trebuie multa rabdare si nervi de otel. Cei cinci kilometri care leaga localitatea de soseaua nationala Bucuresti - Urziceni sunt, de fapt, un drum forestier. Doamne fereste sa te apuce ploaia aici. Daca reusesti, totusi, sa razbati, imediat dupa desisul care ascunde localitatea de lume te asteapta prima surpriza, primul semn de activitate electorala: o echipa de la Drumuri si Poduri trebaluieste de zor sa pietruiasca "drumul". Seful de echipa tine sa ne asigure ca activitatea lor nu este de natura electorala, ca era de mult in plan si ca oamenii lui sunt "apolitici". Douazeci de minute mai tarziu, primarul interimar Stefan Crosman avea sa-l contrazica. L-am gasit adapostit, impreuna cu secretarul, intr-o camaruta obscura anexata Casei de cultura, denumire exagerata pentru un sopron gata sa se prabuseasca. A trecut rapid peste surpriza provocata de aparitia noastra si ne-a dezvaluit modul suspect in care constructorii au inceput drumul tocmai de la intrarea in sat si tocmai in ajunul alegerilor. "Asta-i treaba de campanie, dom'le", ne-a marturisit el. Pretendentii la postul de primar sunt linistiti si se manifesta mai mult prin intermediul celor cateva afise lipite care pe unde a apucat: la birt, pe stalpi, pe garduri ori in parbrizul masinii personale parcate in fata portii. Cei patru alergatori in cursa pentru primarie au preferat sa-si ingramadeasca pozele printre gratiile ce apara geamul casei care va adaposti biroul norocosului de duminica. Satenii sunt mai mult indiferenti la stradaniile politicienilor locali: "Cine-o iesi, o iesi... Noi ne ducem la vot, ca asa ne-a zis si vedem acolo pe cine-om alege", ne-a impartasit o matusica ce se grabea spre casa. Peisajul este dezolant. In afara unui meci de fotbal pe izlaz, Moldoveniul pare pustiu. Nici o femeie la poarta, nici un barbat pe drum. Doar un cal legat de gard paste linistit in fata gradinitei de copii, sediul fostei primarii de pana in 1968. Ulitele pline de namol, care serpuiesc printre case darapanate si triste, ne aduc inapoi la iesire. Duminica, "moldovenii" de aici vor merge la vot "pentru ca ne-au chemat", si nu pentru ca cineva trebuie sa faca ceva pentru comuna lor. Colelia a fost un sat prosper. Acum e o comuna bogata, asfaltata de la un capat la altul, cu case luminoase si carciumi mai dese la sosea. Are chiar si retea de apa, care se intinde pe 5.500 de metri liniari. Afisele candidatilor impanzesc stalpii inca de la intrare, iar bannere colorate flutura peste drum din loc in loc. Oamenii sunt plini de viata si se vad peste tot - pe drum, la poarta, in statia de autobuz. La fel este si campania pentru alegerile de duminica, unde doi dintre candidati, al PSD si al Aliantei D.A., isi disputa cu intensitate fotoliul de primar. Nita Nechita este pesedist si proprietarul celei mai mari asociatii agricole din zona, avand nu mai putin de 1.400 hectare de pamant in arenda. "Dom' inginer e un om bun, care te ajuta de cate ori ai nevoie", spun oamenii. Primul ne iese in cale chiar Nita Nechita. Se da jos din autoturismul sau de teren, fabricatie autohtona, se pupa pe obraji cu satenii, sta de vorba cu ei. Pare foarte popular printre locuitori. Ne vorbeste despre planurile sale de a instala primaria in fosta scoala generala, care acum sta sa cada, dar care este "sufletul comunei noastre". Il critica pe contracandidatul sau de la Alianta, interimarul Necula Ion, pentru faptul ca s-a grabit sa renoveze o casa mult prea mica pentru a gazdui o institutie atat de importanta. Pe "impricinat" il gasim chiar in cladirea cu pricina, coordonand ultimele retusuri ale renovarii. Se apara de acuzatiile adversarului sau cu aerul ca este obisnuit cu astfel de episoade. Initiativa lui Nita de a transforma vechea scoala in primarie i se pare "o prostie fara margini". Drumul ce despica intinsele campii ialomitene ne poarta si in comuna Sarateni, aflata si ea in prag de alegeri. La ceas de seara, saratenii isi asteapta vacile de la pasune, in strada. Urmele campaniei electorale sunt foarte vagi - cateva afise raspandite ici si colo. Oamenii mai in varsta nu stiu nici macar cine candideaza pentru primaria lor. Punctul cel mai atractiv pare a fi o terasa, unde, sub umbrelele ce fac reclama unei marci de bere.