În Europa, Orban ar fi dispărut din politică

Scandalul provocat de declaraţiile lui Ludovic Orban, care punea succesul unor femei din politică pe seama favorurilor sexuale, a lansat şi în societatea românească dezbateri pe tema

Scandalul provocat de declaraţiile lui Ludovic Orban, care punea succesul unor femei din politică pe seama favorurilor sexuale, a lansat şi în societatea românească dezbateri pe tema discriminării femeilor. Prof. dr. Mihaela Miroiu, de la catedra de Ştiinţe Politice a SNSPA, ne-a declarat că egalitatea între sexe a dispărut, după 1989, iar femeile din România nu ştiu că au interese comune.
- Înainte de '89, aveam egalitate între sexe?
- Era un oarecare egalitarism de gen, dar totuşi, să recunoaştem că şi atunci, ca şi în prezent, majoritatea îşi manifesta dorinţa de a avea băieţi, nu fete, pentru că acesta era socotit sexul superior şi avantajat. După '89, egalitarismul s-a prăbuşit. Bărbaţii au devenit clienţii favoriţi ai statului - proprietatea de stat s-a privatizat în favoarea lor. Aproape toţi noii capitalişti din topuri sunt bărbaţi. Femeile au fost victimele favorite ale tranziţiei. Bărbaţii au fost păstraţi de stat în industria grea, falimentară, plătiţi prin subvenţii publice. Industriile în care lucrau femei - textile, alimentaţie, servicii - s-au privatizat rapid. Ele au plătit deci impozitele din care se finanţau industriile nerentabile. Intrând în economia de piaţă, femeile s-au desindicalizat, n-au mai fost reprezentate politic, iar interesele lor n-au mai ajuns pe agenda politică.
- Cum se poate interveni?
- Prin actul de guvernare şi prin educaţie. Din păcate, acestea acţionează pentru păstrarea inegalităţilor. Şcoala are un mare rol în perpetuarea stereotipurilor şi prejudecăţilor, preluate de la un manual la altul. Media nu face excepţie. Peste 80 la sută din prezenţele feminine din mass-media sunt cântăreţe sau fotomodele, 5,6 la sută sunt delincvente, 5,4 la sută pensionare sărace şi doar 2,8 la sută studente sau femei de carieră. La bărbaţi, pe locul întâi sunt politicienii, apoi sportivii şi bărbaţii cu cariere de succes. Politicile guvernamentale discriminează în mod indirect, prin finanţare şi grilă de salarizare. Domeniile mai vitregite sunt cele în care lucrează mai ales femei: educaţie, sănătate, cultură. Încă nu am avut o dezbatere publică legată de salarizarea egală în sfera publică. Când plăteşti o profesoară cu 7 milioane şi un poliţist începător cu 14, nu este decizia pieţei, ci a politicului.
- Femeile votează
- Prima dată femeile au votat cu adevărat în 1990. Educaţia de tip patriarhal domină toate generaţiile. Ele nu ştiu că au interese comune, nu sunt reprezentate politic, nu se solidarizează. Femeile cred că au probleme personale, când suferă din cauza violenţei, de pildă, nu înţeleg că este o problemă politică: dreptul lor la apărare nu este o prioritate a guvernului.
- Ce a greşit Orban?
- În Europa, după un astfel de discurs, dispărea de pe scena politică. Reacţia publicului m-a dezamăgit, după ce am monitorizat reacţia cititorilor pe forumurile de discuţii ale cotidienelor. O expresie am întâlnit-o mai frecvent: "curvele - pe centură, nu în politică!". Acest gen de etichetări umileşte toate femeile. Măcar pentru că a contribuit la stimularea acestei atitudini, dl. Orban a greşit grav.
- Care ar fi soluţiile?
- Toţi suntem de acord că trebuie primenită clasa politică. De ce nu prin aducerea în poziţii de decizie a femeilor, care nu s-au contaminat de corupţie şi pot veni cu un suflu nou? Cred că trebuie introdus "numerus clausus" - la votul pe liste să nu poată fi consecutiv trei persoane de acelaşi sex.
- Alte instituţii contra discriminării?
- În vest, legile pentru egalitatea de şanse sunt rezultatul unor dezbateri publice. Noi am primit legile cadou şi publicul are impresia că ne sunt băgate pe gât. Ultimul barometru de gen spunea că 73 la sută din români nu acceptă să fie conduşi de către o femeie. Nici instituţiile nu merg bine. CNA este în totalitate nereceptiv la discriminările de gen. Agenţia pentru Egalitatea de Şanse nu are buget propriu, nici autonomie, nici forţă efectivă. Bine că măcar Consiliul pentru Combaterea Discriminării a devenit vizibil.