CEDO a respins cererile magistraților români privind plata restanțelor salariale

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins joi, 22 octombrie, cererile depuse de mai mulți judecători și foști judecători din România, care reclamau neplata integrală a drepturilor salariale câștigate în instanță. Magistrații au contestat amânarea și eșalonarea plăților, însă Curtea a considerat că măsurile luate de autorități în contextul dificultăților economice nu le-au încălcat dreptul de a obține executarea hotărârilor judecătorești. Decizia este definitivă.

CEDO se pronunță în dosarul restanțelor salariale ale magistraților. Foto: Arhivă

UPDATE CEDO a respins cererile magistraților

CEDO a respins, în unanimitate, cererile depuse de mai mulți judecători și foști judecători din România, considerându-le „vădit neîntemeiate”. Decizia este definitivă.

„Fără să tranșeze excepțiile ridicate de Guvern, Curtea reamintește că nu are rolul de a se substitui instanțelor interne și că interpretarea legislației naționale revine în primul rând autorităților naționale, în special instanțelor judecătorești”, transmite CEDO într-un comunicat.

CEDO a observat că deciziile Curții Constituționale (CCR) și ale Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) au influențat modul în care sunt stabilite salariile judecătorilor, fără ca legile să fie modificate oficial.

Foto: CEDO

Curtea Europeană a atras atenția și asupra riscului de conflict de interese atunci când judecătorii decid asupra unor drepturi salariale de care ar putea beneficia ei înșiși.

„În plus, judecătorului național nu îi revine sarcina de a se substitui autorităților naționale în ceea ce privește opțiunile de politică bugetară și economică. Stabilirea priorităților în materie de cheltuieli și repartizarea resurselor publice intră în competența puterilor executivă și legislativă, care dispun, în acest domeniu, de o largă marjă de apreciere”

CEDO: Instanțele nu pot decide politicile bugetare ale statului

De asemenea, CEDO a punctat că instanțele ar fi depășit rolul de interpretare a legii, intervenind în chestiuni care țin de politicile bugetare și economice, responsabilitatea pentru acestea revenind Guvernului și Parlamentului.

Foto: CEDO

„Pentru a concluziona că cererile sunt vădit nefondate, Curtea reiterează mai întâi că statul nu poate invoca lipsa fondurilor sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei datorii stabilite printr-o hotărâre judecătorească.

Totuși, ea consideră că prezenta cauză privește circumstanțe excepționale și constrângeri economice și bugetare pe care autoritățile au trebuit să le gestioneze într-o conjunctură economică dificilă.”

CEDO a precizat că autoritățile au făcut plăți treptate pentru a executa hotărârile judecătorești, în ciuda dificultăților economice și a lipsei banilor, încercând să mențină serviciile publice esențiale și să redreseze finanțele statului.

Curtea a concluzionat că, deși plata integrală a drepturilor salariale a întârziat semnificativ, situația nu a încălcat esența dreptului reclamanților de a obține executarea hotărârilor și nici nu le-a impus o povară excesivă.

Foto: CEDO

„În plus, niciunul dintre reclamanți nu a susținut că neexecutarea integrală și imediată a hotărârilor judecătorești le-ar fi afectat nivelul de trai.

Prin urmare, Curtea nu poate concluziona că persoanele în cauză fac parte dintr-un grup vulnerabil și că neplata integrală și imediată a sumelor respective le-a lipsit de singura lor sursă de subzistență sau le-a expus riscului de a nu dispune de mijloace suficiente pentru a-și acoperi nevoile”

Știre inițială

Cauza, intitulată „Pușcaș și alții împotriva României”, reunește cinci dosare în care reclamanții contestă modul în care autoritățile au întârziat executarea obligațiilor de plată. Miza este importantă atât pentru magistrații care își așteaptă banii, cât și pentru bugetul public, în condițiile în care plata integrală a restanțelor ar putea presupune un efort financiar considerabil.

Litigiile au la bază drepturi salariale pe care magistrații le-au câștigat în instanță, dar pe care statul nu le-a achitat integral la termenele așteptate. Începând din 2009, autoritățile au introdus, prin ordonanțe de urgență succesive, mecanisme de plată eșalonată, invocând constrângerile bugetare.

Reclamanții susțin că amânările succesive și întârzierile în executarea hotărârilor le afectează dreptul la un proces echitabil, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a deciziilor definitive, precum și dreptul la respectarea proprietății.

Prin urmare, Curtea trebuie să analizeze dacă mecanismul utilizat de stat păstrează un echilibru între interesul public și drepturile persoanelor care au câștigat procesele.

Ce se poate întâmpla după decizia Curții

Unul dintre scenariile luate în calcul este ca CEDO să mențină abordarea exprimată într-o cauză anterioară, considerând că plata în tranșe poate fi justificată în anumite condiții de necesitatea protejării echilibrului bugetar. În acest caz, statul ar putea beneficia în continuare de un interval de timp pentru achitarea restanțelor, calendarul actual având ca orizont anul 2028.

În schimb, dacă judecătorii europeni vor considera că mecanismul de eșalonare nu respectă cerințele Convenției, România s-ar putea confrunta cu presiuni suplimentare pentru executarea obligațiilor de plată. Achitarea simultană a tuturor sumelor restante ar putea avea un impact important asupra finanțelor publice.

Consecințele concrete vor depinde însă de conținutul hotărârii și de modul în care aceasta va trebui pusă în aplicare de autoritățile române.

Ce a decis CEDO într-un caz similar, în 2012

Un precedent relevant datează din septembrie 2012, când Curtea a analizat cauza „Dumitru și alții împotriva României”, înregistrată cu numărul 57265/08. Reclamanții erau angajați din sectorul public care obținuseră hotărâri definitive prin care statul era obligat să le plătească drepturi salariale restante.

Guvernul introdusese, prin OUG nr. 71/2009, un sistem de achitare treptată a sumelor, invocând efectele crizei economice. Angajații au reclamat încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la protecția proprietății.

În acel caz, CEDO a declarat cererea inadmisibilă, considerând-o vădit nefondată. Curtea a reținut că statul nu negase existența datoriilor, ci stabilise un calendar de plată, justificat prin obiectivul protejării echilibrului bugetar într-o perioadă de criză.

Judecătorii au ținut cont și de faptul că sumele erau actualizate cu rata inflației și că plățile se efectuau potrivit calendarului stabilit. În opinia Curții, în circumstanțele respective fusese păstrat un echilibru între interesul general și drepturile reclamanților.

Decizia din dosarul „Pușcaș și alții împotriva României” va clarifica dacă aceeași abordare poate fi aplicată și în actualul context al restanțelor salariale ale magistraților.