In anul sau aniversar, Caragiale a fost dat jos de pe soclu

ne atrage atentia Stefan Cazimir, un etern liber-schimbist

- Cum va afecteaza anul Caragiale? - N-as putea spune ca imi produce vreo stare de disconfort. Nici nu se intampla ceva diferit fata de 2000 sau 2001. Anul Caragiale e un an ca oricare altul. Scriitorului i se dedica anumite manifestari: simpozioane, seminarii, dar asta nu schimba fondul chestiunii. Participarea la aceste manifestari a fost onorabila, iar publicul a venit, cred, cu interes. Doar nu-i poate aduce nimeni cu sindicatul. Exista insa niste panouri, prin oras, care celebreaza evenimentul intr-un mod neinspirat. Pe ele scrie Ion Luca Caragiale. Modul cel mai convenabil, daca nu le era destul Caragiale, era sa fi scris I. L. Caragiale, nu mai argumentez de ce. Alta chestiune curioasa: statuia lui nenea Iancu a fost mutata in fata Teatrului National - pe iarba, fara un soclu. Dar, opera amplasata initial pe C.A. Rosetti, n-a fost astfel imaginata de sculptor. In anul sau aniversar, Caragiale a fost dat jos de pe soclu. - N-am vazut tricouri cu citate din maestru, nici cani smaltuite cu efigia sa... - Personal, nu-mi doresc tricouri cu Caragiale. Dumneavoastra credeti ca arborarea unui tricou imprimat cu efigia lui Caragiale il face pe privitor mai receptiv la Schite sau il trimite intr-o sala de teatru? Daca asa ar fi, as purta si eu un tricou cu nenea Iancu. - De ce Soldatul Svejk e mai cunoscut decat Mitica? - Teatrele din diferite tari joaca piesele lui Caragiale si ii fac cunoscuti eroii. In Japonia, Caragiale a fost jucat de localnici, culmea, intr-un moment in care, la ei in tara, se punea problema revizuirii Constitutiei. Un cronicar dramatic din Tokyo a spus ca piesa nu e opera unui autor din secolul XIX, ci a unui scriitor japonez contemporan, care din motive ascunse si-a travestit inspiratia in exotica Romanie si a semnat cu pseudonim. Ce dovada mai buna privind universalitatea lui Caragiale? Ce raspuns mai bun pentru aceia care se lamenteaza mereu ca nu putem evada din Caragiale? - Mai sunt si alte exemple? - Fara doar si poate. "Scrisoarea pierduta" s-a jucat si in Costa Rica, inainte de '89. Un ziar de opozitie a criticat guvernul pentru ca permite prezentarea piesei unui autor comunist din Romania, care sapa la temeliile democratiei costaricane. Nici la noi Caragiale n-a fost apreciat de toata lumea. Dimitrie Sturdza, cand s-a pus problema sa i se dea un premiu lui Caragiale, a rostit memorabila fraza: "Dl. Caragiale sa invete a respecta natiunea sa, iar nu sa-si bata joc de ea". Toti cei care se simteau cu musca pe caciula au reactionat negativ. Dar si spirite avizate in domeniul literar au avut reactii similare. Lovinescu a considerat ca opera lui Caragiale este efemera. Abia spre sfarsitul vietii si-a facut criticul "mea culpa", recunoscand ca forta artistica a lui Caragiale ii asigura perenitatea. - Daca e peren, inseamna ca si astazi rade de noi? - Unii l-au acuzat ca ne-a dezarmat moral. Un critic a afirmat chiar ca, pasamite, Caragiale ne-a facut mai vulnerabili pentru ca a infatisat viciul in culori simpatice. Slavici, insa, spune in amintirile lui despre Caragiale: in comediile acestuia, radem de cele mai urate patimi ale unor oameni "eticeste morti", care n-ar putea sfarsi decat la balamuc, in cimitir sau la ocna. "La noi, raspunderea Caragiale, minciuna, adulterul, uneltirea miseleasca sunt niste nimicuri pline de haz de care rad toti cu multa pofta". Aici se incheie citatul din Caragiale si, continua Slavici: radea si el de cei ce radeau. - Daca dispare Arhiva nationala, doar cu Caragiale se poate reconstrui epoca sa? - Intr-o masura foarte ampla. Istoria este acolo, incepand cu amurgul epocii fanariote. Apoi, urcand spre contemporaneitatea lui, avem topografia bucuresteana, de pilda intr-"O noapte furtunoasa". Drumul strabatut de jupan Dumitrache de la Union pana in Dealul Spirii, poate fi reconstituit si azi. Plecam de la blocul Turn, la parterul caruia exista o cofetarie care s-a numit Union, pentru ca acolo a functionat gradina de vara. O luam pe la Sf. Ionica, azi George Vraca, trecem prin "dosul Agiei" - azi, sediul Politiei Capitalei, apoi la Podul de Pamant, vechiul nume al Caii Plevnei. Dupa care mergem pe la Mihai Voda, ca sa apucam pe la "stabilament", probabil una dintre baile publice de pe Cheiul Garlei, numite pompos Stabiliment balnear. Si tot asa, pana la actualul sediu al Camerei, unde rasuna tiradele urmasilor lui Rica Venturiano: "Domnilor, Dumnezeul nostru este poporul. Box populi, box Dei!" - Mai departe... - Sistemul electoral, reconstituibil printr-"O scrisoare pierduta". Atentie! Multa vreme, s-a raspandit, inclusiv in scoli, ideea ca acolo se infrunta liberalii si conservatorii. In realitate, in piesa e vorba doar despre partidul liberal, in care avem o dizidenta: grupul Catavencu. Ei tin o singura intrunire si propun un singur candidat. Se evoca si o noua emisiune monetara, care sporeste cantitatea de maruntis de pe piata, in "Ultima emisiune". - Ce faceau bucurestenii pe "Caldura mare"? - Nu e doar "Caldura mare". Sunt numeroase schitele in care se vede ca naratorul insusi era meteosensibil. Avem, de altfel, confirmarea si in Corespondenta lui Caragiale. "Situatiune": a fost o zi ingrozitor de fierbinte. "Petitiune": toata noaptea a bantuit caldura ingrozitoare. In "Caldura mare" - termometrul spune la umbra 33 de grade Celsius. Nici nu e asa de mult cat suportam noi, astazi. Mijloacele folosite? In "Petitiune" ni se arata un personaj venit la biroul unei institutii publice. Se uita la un pahar de pe masa. "Aveti apa? - Da. - E rece? - Potrivita! - Nu-i puneti gheata? - Ba da! - Asa, ii puneti gheata? - Fireste! - E flir, e fir?... - Da, avem filtru"... dupa care schita se desfasoara in jurul celor patru-cinci pahare cu apa consumate. - N-aveau apa plata? - Filtrele erau vase de piatra spongioasa, de forma unor conuri rasturnate. Prin porozitati ieseau picaturi care se colectau in vase anume puse dedesubt. Apoi au fost folosite filtre nemtesti, pana la instalarea conductelor. Anterior era folosita apa de rau, apoi cea de put... Nu era cea mai buna apa, cea din put. Au ramas insa si urme in toponimia strazilor. Putul cu Apa Rece, cu Brad, cu Plopi, cu Roata, cu Tei, de Piatra, Inalt, Putul lui Craciun, sau al lui Zamfir. Mai exista si o strada, Fantanica. Fantanile erau izvoare captate. Cismelele aduceau apa pe olane, de la distante insemnate. Ele erau privegheate de un functionar numit cismegiu. Gradina si-a capatat denumirea de Cismigiu deoarece locuinta responsabilului cu cismelele era aproape de strada Sarindar. Dar ce mijloace de racorire mai aveau in epoca? Doamnele foloseau evantaiul. Umbreluta era nelipsita. Dl. Goe, la 10 mai, avea palarie de mariner. De altminteri, la vremea respectiva era de neconceput ca un domn sa umble descoperit, vara sau iarna. Maiorescu, pierzandu-si palaria, a mers o bucata de drum cu capul gol, fiind atat de tulburat incat a consemnat lucrul in jurnalul sau. - Berea rece asigura climatizarea? - Berea pare a fi la moda. Ea face parte din opera lui, dar si din viata autorului. Sa nu uitam ca, pentru a se intretine, a tinut mai multe berarii. Vinul nu apare prea des. Doar cetateanul turmentat spune: "Da-i cu bere, da-i cu vin!" Pe atunci, era concurenta mare intre berea Bragadiru si berea Luther. Caragiale a scris o poezie in care un protestant german, pe patul de moarte, cere o ultima halba, dar... neaparat Luther. Caragiale, personal, a "distribuit", la Gambrinus, berea de Azuga, o nou-venita pe piata bucuresteana. Oricum, n-a avut succes comercial. El nu se putea intretine nici din drepturile de autor. A trait prost din veniturile de gazetar, si nici afacerile nu i-au mers. Cella Delavrancea spunea ca in localurile lui nenea Iancu se bea mult si se platea putin. - Putea sa tina un magazin de pantofi? - Cred ca micii functionari, tinerii impiegati, studentii saraci care ii frecventau berariile i-au devenit personaje, i-au furnizat subiecte. La Buzau, unde a gestionat restaurantul Garii, l-a avut ca baiat de pravalie pe Stefan Stanescu, tatal unei doamne care a fost, mult mai tarziu, ministru: Suzana Gadea. Alt experiment comercial a fost Beraria Cooperativa din Piata Teatrului. Intre 1900-1901 a condus nu mai putin de trei berarii. Nu cred ca e intamplatoare efervescenta literara din acei ani. - Avea, n-avea bani, nu pare a fi suferit din cauza intretinerii! - O explicatie, poate cea mai importanta, e viziunea autorului. Asa a vazut el lumea in care a trait. Apoi, in Romania nu s-a prea murit de foame. A fost o tara in care s-a risipit mult, dar nu o tara saraca. Era o tara a belsugului alimentar, care ii uimea pe straini. Plus ca ne gaseam in asa-numita "La belle epoque". Spre sfarsitul vietii, Caragiale ii scrie unui prieten: "Copiii nostri vor avea de ce sa planga. Noi am ras destul". El a murit in 1912, iar in 1914 a inceput razboiul mondial. - Ar putea scrie Caragiale folosind un laptop? - Multi spun ca, astazi, Caragiale ar avea o groaza de subiecte, ar avea ce sa scrie. Raspunsul meu este: daca ar renaste astazi, n-ar mai scrie nimic. Totul e deja scris. Val VALCU