I-am adus greu pe americani la Bucuresti

- isi aminteste Alexandru Lazarescu, fost secretar general al FRT

Alexandru Lazarescu traieste, de cand se stie, in sport, dar, din toata viata lui, cei mai frumosi ani au fost, cum singur recunoaste, cei petrecuti in tenis. Pe la mijlocul anilor '60 a fost numit secretar general al F.R. de tenis, postura din care a luat parte, activ, la toate cele trei finale disputate de Romania impotriva Statelor Unite ale Americii in Cupa Davis. Cel mai mult s-a implicat, insa, efectiv si emotional, in cea de la Bucuresti, din 1972, o finala pe care acum, la 30 de ani de la disputarea ei, inca o traieste cu emotie. - Si a venit 1969 cu prima finala... - Exact. A venit anul 1969, un an care s-a incheiat cu disputarea, cum se chema atunci, challange round-ului Cupei Davis cu Statele Unite. A fost prima finala cu SUA, disputata la Cleveland, Ohio. Un meci interesant, desi scorul a fost 5-0 pentru americani. Dur, la prima vedere. Dar judecand derularea meciurilor, Nastase a pierdut in primul meci cu Arthur Ashe 2-6, 13-15, 5-7, deci un meci foarte strans. Tiriac a avut 2-1 si 5-4, 0-30 pe serviciul lui Smith, si-a revenit si a castigat. La dublu, 6-8, 1-6, 9-11, iar Nastase cu Smith a avut trei mingi de meci sau patru mingi de meci. Iar ultimul meci cu Tiriac, care nici nu s-a incheiat, de fapt, la 4-0, in setul 4 pentru Ashe, fiind 2-1 la seturi, a trebuit sa ne retragem pentru ca aveam avion pentru Washington, fiindca a doua zi echipele erau primite la Casa Alba. Noi, pe langa intalnirea cu presedintele Statelor Unite, mai aveam si intalnirea cu ministrul de externe al Romaniei, Corneliu Manescu, care la timpul respectiv era presedintele Adunarii Generale ONU. Deci asa a fost aceasta intalnire. - A urmat, apoi, un an fara finala. Cum de s-a intamplat? - Anul 1970, un an scurt pentru ca, din pacate, arbitrii au castigat un meci pentru Iugoslavia, care ne-a scos din Cupa Davis, desi sunt sigur ca faceam, din nou, finala. A venit, insa, anul 1971 cand iarasi Romania a jucat challange round-ul Cupei Davis, cu Olanda 5-0 la Bucuresti, cu Israelul 5-0 la Tel Aviv, cu Iugoslavia, revansa, 4-1 la Bucuresti, cu RFG-ul 5-0 la Bucuresti, un meci fantastic a fost la New Delhi, care din cauza ploilor musonice s-a intins pe durata aproape a sase zile, dar am castigat cu 4-1. Din cauza prelungirii meciului, dupa aceea de la New Delhi trebuia sa ajunga foarte rapid la Sao Paolo, unde a fost finala inter-zone, un meci cumplit cu Brazilia. Noi am avut, insa, noroc ca a fost un arbitru neutru exceptional. Era Derek Hardwick, britanic, care era si seful cu problemele de regulament si vicepresedintele Federatiei Internationale. A fost un meci senzational in care insa am avut un moment de cumpana dupa prima zi, cand a fost 1-1, am pierdut la dublu, ceea ce s-a intamplat foarte rar in istoria echipei in formula respectiva. A doua zi, insa, Ilie si Tiriac au facut meciuri extraordinare, si asa ne-am trezit, iar, fata in fata cu americanii. De asta data, la Charlotte, in Carolina de Nord. Aici Nastase a avut "sansa", adica nesansa, ca in primul meci sa-l intalneasca pe jucatorul numarul 1. L-a intalnit pe Smith. Si a pierdut 7-5, 6-3, 6-1. Cheia meciului a fost aici intalnirea Tiriac - Froehling, un meci castigat de american in cinci seturi. Dublul l-am castigat noi, 3-0, si dupa aceea Smith l-a invins pe Tiriac cu 8-6, 6-3, 6-0, iar Nastase l-a invins pe Froehling, normal, 3-6, 1-6, 6-1, 4-6. Mie mi se pare ca asta trebuia sa fie finala noastra si ar fi fost cea mai prestigioasa. N-a fost sa fie asa si a venit '72, pe care de fapt il rememoram anul acesta. - Stim ca drumul pana in finala a fost unul foarte usor. Era Romania atat de buna la vremea aceea? - Era o putere, iar parcursul a fost cu adevarat excelent. A inceput cu Elvetia, 5-0, la Bucuresti, a continuat cu Iranul, tot 5-0 si tot la Bucuresti, si cu Italia, 4-1, la Bucuresti. Din etapa asta practic ne-am intalnit cu cele doua mari puteri ale lumii politice si militare si sportive din lume, respectiv URSS, cu care ne-am intalnit in finala zonala, un meci cu foarte multa istorie, si cu SUA, in finala. A fost un meci extrem de dificil, cu foarte mult probleme pentru ca rusii ne-au sicanat in toate felurile dar pana la urma l-am castigat si, spre linistea noastra, prima putere fusese depasita. A urmat jocul cu Australia de la Bucuresti, unul foarte echilibrat, dar l-am castigat cu 4-1. Dupa aceasta victorie a inceput o alta istorie, cu cea mai mare putere a lumii in acel moment. Cunoscandu-se situatia politica a Romaniei la acel moment moment, dar si valoarea echipei noastre, s-au gandit ca exista pericolul ca o tara comunista sa castige Cupa Davis. De ce spun asta? Pentru ca la Wimbledon, cu ceva timp inainte, cand stiam ca o sa ne calificam am negociat cu presedintele Comisiei pentru Cupa Davis a federatiei americane si i-am spus sa profitam de ocazie sa negociem detaliile in eventualitatea ca o sa ne intalnim in finala. Aceasta pentru ca in 1972 a fost pentru prima oara finala in conditiile in care echipa castigatoare juca si ea din primul tur. Am cazut de acord si cu perioada si cu locul de desfasurare, care era la Bucuresti, si intr-un moment de inspiratie l-am rugat pe american sa trimita un telex la federatia noastra in care sa confirme aceasta intelegere. Tot in regula pana in august cand la Budapesta, la Campionatele Europene de amatori, m-am intalnit cu secretarul general al federatiei internationale, care, inainte sa ma salute, imi spune: "Stiti, voi nu jucati finala la Bucuresti". Eu ii spun ca nici nu se pune problema pentru ca am o intelegere cu americanii dar adevarul este ca o cam bagasem pe maneca. Acasa toata lumea intrase in febra finalei, se spunea ca o castigam sigur. Sun la Bucuresti, anunt ce s-a intamplat si cu asta gata. Ajung la Bucuresti, toata lumea a sarit pe mine. Norocul meu mare cu telexul trimis de american. - Odata ajunsi in punctul asta, ce era de facut? - Cand s-au convins ca eu aveam dreptate si eram lucrati de federatia internationala am inceput sa facem demersuri pe la toate forurile dar, bineinteles, fara vreun folos. Ultima solutie pe care au gasit-o atunci a fost sa ma trimita la New York si sa gasesc o solutie. A fost o intalnire la care au participat trei persoane, din partea Romaniei: eu, Ion Tiriac si un consilier de la Ambasada noastra acolo, si a fost bine ca s-a intamplat asa. Pentru pregatirea acestui demers noi am avut mai multe runde de intalniri cu juristi si am stabilit o anumita strategie. Astfel, pe 21 august 1972, la ora 9 dimineata ne-am intalnit la New York si am inceput discutiile. Discutam 20 de minute, o jumatate de ora si luam o pauza. Noi eram mai solizi in argumente, cunosteam mai bine regulamentul si ei se tot opreau ca sa se consulte. Am tinut-o asa vreo patru ore fara sa ajungem la vreun rezultat. Am luat o pauza de masa, apoi am fost invitati sa asistam la tragerea la sorti pentru turneul de la Forest Hills dupa care am reluat negocierile. In timpul asta eu ma gandeam: "Ce sa fac? Cum sa ma intorc eu fara sa obtin ceea ce mi-am propus?". Asa ca, in timpul discutiilor, faceam ce faceam si tot acolo ajungeam: "Voi trebuie sa veniti la noi. Ati promis". Primul semnal a venit, in sfarsit, dupa vreo cinci ore de negocieri cand ei au intrebat: "OK. Daca venim sa jucam la voi, cine va fi arbitru neutru?". Din momentul acela am inteles ca ne apropiem de un final. Incet-incet, apoi, am inceput sa punem la punct toate detaliile. Au vrut sa stie la ce hotel vor sta, le-am propus Intercontinentalul si au fost de acord. Au vrut sa stie daca le putem asigura protectia, pentru ca aveau multi evrei cu echipa si au fost asigurati ca vor fi foarte bine protejati. Tin minte ca ei au avut un palier numai al lor la hotel, un lift pus, exclusiv, la dispozitia lor si ca de la teren la hotel nu circulau niciodata pe acelasi drum. In fine, ultima cerinta pe care au avut-o a fost: muschi de vita proaspat si apa minerala negazoasa. I-am intrebat: "Cate vagoane vreti si am stiut ca meciul va avea loc la Bucuresti". Ca sa nu mai avem nici o surpriza am dat un comunicat de presa si totul era batut in cuie.