Guvernul Nastase a descoperit saracia

"Exista o anumita stare de nervozitate la nivelul populatiei, care asteapta sa vada acum rezultate concrete ale cresterii economice, nemultumindu-se cu promisiunea imbunatatirii nivelului de trai

"Exista o anumita stare de nervozitate la nivelul populatiei, care asteapta sa vada acum rezultate concrete ale cresterii economice, nemultumindu-se cu promisiunea imbunatatirii nivelului de trai pentru generatiile urmatoare", a recunoscut premierul Adrian Nastase, in cuvantarea pe care a tinut-o, cu ocazia lansarii oficiale a Planului National Anti-Saracie. Romania este prima tara dintre candidatele la integrare in Uniunea Europeana care elaboreaza si adopta un asemenea plan, dupa metodologia utilizata de cele 15 tari membre. Faptul a fost recunoscut si laudat de reprezentantii organismelor internationale (Comisia Europeana, Banca Mondiala, ONU, UNICEF), din a caror atitudine s-a dedus ca n-au venit doar de complezenta vineri, la Palatul Victoria. Dincolo de europenismul sau, planul anti-saracie este un document riguros. Chiar daca cei care l-au redactat nu s-au putut descotorosi in totalitate de formulari bombastice si superflue, important este ca se face o radiografiere onesta a situatiei existente, expunandu-se clar solutiile de remediere alese, cu termene de indeplinire nu numai precise, dar si realiste. Poate ca singurul cusur major al planului este intarzierea cu care a aparut: dupa aproape 13 ani de tranzitie, care i-au saracit pe prea multi romani, aducandu-i la limita extrema a suportabilitatii - de unde si "starea de nervozitate" perceputa, cu atata acuratete, de dl. Nastase. Din acest punct de vedere, planul anti-saracie apare in ceasul al... 2002-lea. Planul anti-saracie in sine este, cu siguranta, unul din cei mai severi critici ai guvernarilor post-decembriste. In acest document se spune, printre altele, ca: tranzitia a insemnat o noua explozie a saraciei, o treime din populatie fiind afectata; in acelasi timp, s-a accentuat polarizarea sociala (coeficientul Gini - masura standard a polarizarii sociale a crescut de la 20 la 30). Coruptia a explodat si ea in perioada tranzitiei. Romania se afla pe ultimele locuri din Europa la multi indicatori de sanatate a populatiei: mortalitate infantila si materna, boli cu transmisie sexuala (sifilis, SIDA), frecventa mortii evitabile (inainte de 65 de ani), boli produse direct de saracie (tuberculoza, anemii) si/sau de dezorganizare sociala (alcoolism, consum de droguri). Persoane din unele categorii cu risc social ridicat nu beneficiaza in mod practic de serviciile de asistenta sanitara necesare. Accesul populatiei sarace la o locuinta este paralizat. Costurile de furnizare a utilitatilor publice au scapat de sub control. Nu exista decat in mod exceptional o asistenta sociala pentru familiile cu copii. A crescut spectaculos delincventa juvenila. Planul promite multe, inclusiv pe termen scurt: eradicarea completa a saraciei extreme (caracterizata de lipsa unui venit minim si a oricarei locuinte); asigurarea accesului tuturor membrilor societatii la serviciile sociale fundamentale: sanatate, invatamant, ocupare si asistenta sociala; reglementarea definitiva a problemei copiilor abandonati si lichidarea completa a problemei copiilor strazii (decembrie 2003); eradicarea cazurilor de lipsa a identitatii legale (lipsa actelor de identitate); reducerea cu minim 50 la suta a economiei subterane pana in decembrie 2004; cresterea pana la 98 la suta a numarului gospodariilor care beneficiaza de curent electric pana in decembrie 2004; marirea alocatiei pentru copii spre 10 la suta din salariul mediu; generalizarea participarii la educatia prescolara obligatorie: 90-95 la suta; construirea a 21.000 de locuinte cu caracter social destinate inchirierii pentru tineri cu venituri reduse - toate acestea la anul sau cel tarziu pana in 2004. Ramane ca aceste intentii laudabile sa fie concretizate. Chiar daca nimic nu pare imposibil, prezentul impune sa fim rezervati: suntem o tara saracita si prin "generoasa" contributie a multora dintre actualii guvernanti, ce au detinut posturi cheie in structurile Puterii si in trecut. Planul anti-saracie este, evident, un instrument reparatoriu al greselilor trecutului, dar el isi poate dovedi utilitatea numai daca este "manevrat" de profesionisti aflati tot timpul cu gandul la interesul public.