Guvernarea bioenergetica

Din 13 ministri perindati la Sanatate, 7 au avut initiala numelui B. Dr. Bartos a prins un final de mandat, in vara lui '96, Bruckner si Baranyi au facut cate o vizita fulger prin guvernele Ciorbea,

Din 13 ministri perindati la Sanatate, 7 au avut initiala numelui B. Dr. Bartos a prins un final de mandat, in vara lui '96, Bruckner si Baranyi au facut cate o vizita fulger prin guvernele Ciorbea, respectiv Vasile. In actuala legislatura, parca s-ar fi trecut in fisa postului acest unic criteriu de selectie. Cum s-a anuntat o noua remaniere, iar Sanatatea, ca si martie, nu poate lipsi din post, bursa zvonurilor da ca sigura inlocuirea lui Branzan cu conf. Ion... Buraga, senator PSD si medic. Alt B, avand oarece tangente cu medicina, nu se zareste pe orbita acestei functii, daca il excludem pe Bivolaru. Celebrul guru vindeca fara medicamente sau aparatura costisitoare, folosind doar bioenergia corpului si anumite lichide din organism. Exact ce-i trebuie Puterii: solutia miracol. Vindecatorul care poate rezolva, in patru luni, ce n-au reusit in 14 ani ginecologii, diabetologii, cardiologii, avocatii, contabilii-justitiari-trompetisti, sau chirurgii care s-au luptat cu criza Sanatatii. E drept ca acest domeniu trage in jos popularitatea guvernarii: boala se afla pe primul loc intre temerile romanilor, dovada ca isi pun prea putin sperante in sistemul sanitar. Cozile din farmacii sunt, alaturi de somaj sau intretinere, principalele responsabile de nemultumirea electoratului. Pana si dintr-un Eurobarometru care analiza nevoia romanilor de "relatii informale", reiesea ca lucrurile stau rau in Sanatate. Nevoia unei pile la doctor a iesit pe primul loc, cu 41 de procente, mult inaintea dorintei de a avea pile la un patron (care ii muncea doar pe 20 la suta dintre subiecti) sau la un judecator (10 procente). Or, la relatii apelezi doar atunci cand nu esti multumit de ceea ce poti obtine pe cai oficiale. De ce n-o fi investit PSD in acest domeniu, ca doar este destul de atent la sondaje? Din pacate pentru soarta pacientilor, tot sociologii au stabilit ca Sanatatea nu te poate ajuta sa castigi alegerile, ci doar sa pierzi voturi, daca lucrurile nu merg cum trebuie. Operat cu bine, omul se simte dator chirurgului, nu guvernarii. Spitalizarea gratuita o considera un drept, castigat prin plata puzderiei de taxe care ii injumatatesc salariul. Insa, daca nu gaseste medicul la cabinet sau nu primeste o reteta compensata, automat da vina pe incapabilii din guvern. Iata de ce actuala guvernare s-a straduit sa stinga focarele de nemultumire, dar fara sa aloce prea mult pentru asta. Una din primele masuri populiste, luate in 2001, a fost compensarea medicamentelor la pretul de raft, nu la pretul de referinta al celui mai ieftin produs. Bugetul nu a fost suplimentat, asa ca banii s-au obtinut dijmuind veniturile medicilor de familie. Rezultatul: toata lumea a fost nemultumita. Pacientii saraci, adica majoritatea, nu puteau obtine mare lucru, caci nu aveau cum sa-si plateasca jumatate din tratament. In schimb, cativa oameni cu bani consumau fondurile de compesare in primele zile ale lunii, lasandu-i pe restul sa se descurce cum or putea. Medicii de familie au ramas fara banii de investitii, iar pacientii au constatat rapid ca nu obtin mai nimic de la ei. Asa ca au navalit in spitale, care au facut datorii peste datorii. Obligate sa trateze, de-a valma, cazuri grave si cazuri usoare, spitalele i-au pus pe pacienti sa vina cu medicamentele de acasa. De aici, alte scandaluri si multe nemultumiri, insa principala problema n-a fost satisfactia publicului, caci mai era mult pana la alegeri, ci criza datoriilor, care risca sa blocheze sistemul. Astazi, inca se platesc datoriile din 2002... In loc sa dea banii, statul a incercat sa arunce raspunderea in carca directorilor si a medicilor de familie. Ei erau de vina ca nu ajung banii, oferiti cu generozitate de catre partid. Ei fura, cumpara la cel mai mare pret, cu comision, sau falsifica raportarile. In doi ani de cruciada cu coruptia, au fost depistati doi-trei directori, care facusera mismasuri cu cartofii pentru ciorba. Desi au fost inlocuiti, spitalele pe care le conduceau fac in continuare datorii. Desi ministerul a centralizat majoritatea licitatiilor, tot nu ajung banii. Si e normal sa nu ajunga, pentru ca romanii vor sa fie tratati la fel ca ungurii sau polonezii. Iar cheltuielile din Sanatate sunt asemanatoare peste tot in lume, o data ce ponderea aparaturii si medicamentelor, in costul actului medical, a tot crescut pe masura ce s-a dezvoltat tehnologia. Guvernul, alocand doar 3,8 la suta din PIB Sanatatii, nu poate satisface pretentiile minimale ale publicului, oricat ar incerca. Ungaria aloca 6 la suta, Cehia 8, tarile occidentale depasesc 10 la suta. Pana acum, Guvernul a tot strans surubul la cheltuieli, dar nu s-a straduit sa creasca veniturile. Daca tot e sa cada capete, de ce sa nu plateasca Tanasescu pentru criza din Sanatate? Acordand reesalonari peste reesalonari, a saracit Casa de Asigurari cu 24.000 de miliarde de lei, banii de la firmele care au uitat sa-si achite datoriile catre stat. De ce sa nu plateasca seful AVAS, pentru ca recupereaza aceste datorii de patru ori mai lent decat o faceau Casele de Asigurari Judetene inainte sa le ia jucaria? Sau Miron Mitrea, pentru ca SNCFR si Metrorex nu s-au rentabilizat, astfel incat de patru ani nu-si pot achita contributia la Fondul de Sanatate (4.000 de miliarde de lei, anual). De ce sa nu fie trasi la raspundere cei care au intarziat reformele economice, subventionand industrii bolnave cu banii bolnavilor? Fiindca e greu de acceptat pentru Putere ca sunt atatea domenii unde lucrurile nu s-au miscat cum trebuie. E mult mai usor sa-l schimbi pe al 13-lea ministru al Sanatatii, doar-doar s-o sparge ghinionul.