George Ivaşcu: "Sunt rodul şansei de a mă întâlni cu mari actori şi regizori"

Actorul poate fi văzut mâine, la Teatrul de Comedie, în piesa "Galy Gay", începând cu ora 19.30 George Ivaşcu este un nume de referinţă pentru tânăra generaţie de actori care

Actorul poate fi văzut mâine, la Teatrul de Comedie, în piesa "Galy Gay", începând cu ora 19.30

George Ivaşcu este un nume de referinţă pentru tânăra generaţie de actori care continuă tradiţia poporului nostru de a se putea mândri cu mari talente. În viaţa de zi cu zi, George este un om discret, sensibil, cu foarte mult bun-simţ. Nimeni n-ar fi bănuit vreodată că ar avea curajul ca, într-o societate în care birocraţia este cuvântul de ordine, să construiască un teatru. Ivaşcu este însă un om plin de surprize...

"Eu sunt rodul şansei de a mă întâlni cu mari actori şi mari regizori, care m-au ajutat să devin ceea ce sunt. Am împrumutat din experienţa lor, am jucat alături de ei.

Dar un artist nu poate trăi fără un soi de nemulţumire. Nu ştiu dacă pot fi nominalizat drept artist, las publicul să judece, dar când am început să construiesc Teatrul Metropolis eram un om nemulţumit.

Teatrul românesc este uneori prea tradiţionalist şi încadrat în nişte principii foarte clare, şi cred că României îi lipsea ceea ce se numeşte teatru de proiecte, viu, dinamic în care să îşi găsească loc tineri de toate vârstele. Ştiu ce îşi doresc tinerii artişti Eu sunt adeptul teatrului de repertoriu, cu trupa fixă. Dar pe de altă parte, există foarte mulţi colegi care au initiaţivă, au putere de muncă, imaginaţie şi energie. Ei au nevoie de un loc în care să-şi poată propune proiectele.

Mi-am dat seama că dacă mă odihnesc în ăştia câţiva ani cât traversez planeta, în mia de ani care urmează n-am ce să povestesc. Evident că puteam să mă complac într-o dulce indiferenţă binefăcătoare. Dar nu am vrut să fie aşa.

Fiind profesor la UNATC, ştiu foarte bine ce îşi doresc tinerii artişti. Unii sunt chiar copii cu mare talent, dar pe care nu-i ştie nimeni pentru că n-au locurile lor în care să se afirme. Pentru mine, să fii tânăr înseamnă să fii creativ. Şi poţi fi creativ şi la 80 de ani, dacă îţi dă Dumnezeu sănătate. Mă întreba cineva ce înseamnă teatrul tineretului... adică numai tineri? Nu! Pentru mine, energia creativă înseamnă tinereţe.

Nu ştiu cum se împacă latura artistică cu aceea de manager, dar ştiu un singur lucru: că iubesc atât de mult teatrul, încât am fost în stare să învăţ şi cum se numesc materialele de construcţie şi cum se pune un cablu. Cred că e atât de frumos ca la 40 de ani să construieşti un teatru... E o întâlnire unică. Până acum am avut şansa să fac teatru.

Acum am şansa să <> teatru. Aşa că am devenit un <> . Regizorul vine cu un proiect, noi îl aprobăm dacă e cazul, angajăm actorii în urma unor castinguri şi gata!

Aici, în aceste spaţii, şi ăsta este probabil conceptul meu ca manager, în afara faptului că vor fi expoziţii, va fi Phonic Cafe-ul, unde se va asculta teatru radiofonic, va fi o varietate de spectacole... pe scurt, un teatru care funcţionează până la <> , deoarece respect publicul, şi îmi doresc ca el să fie mulţumit.

Metropolis, o provocare Ca prim teatru de proiecte din ţară, Teatrul Metropolis are în repertoriu nouă producţii proprii: Jocul de-a adevărul, de Lia Bugnar, regia Dorina Chiriac şi Lia Bugnar; În rolul victimei, de Vladimir şi Oleg Presniakov, regia Felix Alexa; Eseuri despre banalitatea răului, regia Mihai Măniuţiu; No One, regia Carmen Vioreanu; Crimă la Howard Johnson, de Ron Clark şi Sam Bobrick, regia Emanuel Pârvu; Opposites attract, de Bruce Kane, regia Dorina Chiriac şi Florin Piersic Jr.; Jazzy Tarot, un musical de Mircea Tiberian; Peşte cu mazăre, de Ana Maria Bamberger, regia Olga Tudorache; Agamemnon, de Rodrigo Garcia, regia Radu Nica. Alte patru spectacole sunt găzduite: Edith Piaf, după Simone Bertaut, regia Mălina Andrei; Nijinski, un spectacol de Ema Nicola şi Mălina Andrei; Frumoasa călătorie a urşilor Panda, povestită de un saxofonist care avea o iubită la Frankfurt de Matei Vişniec, regia Cătălina Buzoianu; Profu', de Jean Pierre Dopagne, cu Răzvan Vasilescu; iar dintre spectacolele în pregătire amintesc Visul unei nopţi de vară, Hamlet şi Puricele, care vor fi regizate de Dragoş Galgoţiu, Bocsardi Laszlo şi Horaţiu Mălăele. Publicul spectator va avea plăcerea de a vedea jucând peste 100 de actori, tineri, dar şi nume bine cunoscute publicului.

"Nu îmbătrânesc!" Toate lucrurile de care mă ocup în fiecare zi, toate obstacolele pe care trebuie să le depăşesc de fiecare dată, toată energia pe care cu bucurie e necesar să o cheltuiesc, ca director al unui teatru şi ca actor, îmi dau speranţa că nu voi îmbătrâni nicodată atunci când văd reuşitele echipei mele, dar în special ale actorilor şi regizorilor, într-un cuvânt, ale colegilor mei".

Biografie

George Ivaşcu s-a născut la 15 februarie 1968 la Bucureşti. A absolvit în anul 1993 Academia de Teatru şi Film, la clasa profesorului Gelu Colceag. Din 1996 a fost prezent pe afişele spectacolelor de la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale" din Bucureşti, iar din 1994 până în prezent este lector universitar la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică şi doctorand în logica absurdului.

Din anul 2006 este director al Teatrului Metropolis din Bucureşti, primul teatru de proiecte din România. A avut roluri principale în piese de mare succes: Crăcănel în "D'ale carnavalului", Tipătescu în "O scrisoare pierdută", ambele semnate I.L. Caragiale, Don Juan în piesa "Don Juan moare ca toţi ceilalţi" de Teodor Mazilu, Orsino din "A douăsprezecea noapte" de Shakespeare, Levin în "Anna Karenina", Brânzovenescu din "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale şi multe altele… A şi regizat spectacole cum ar fi "Căsătoria" de Gogol, "Şase personaje în căutare unui autor" de Luigi Pirandello, "Opt femei" de Robert Tomas şi altele.

Printre premiile sale cele mai importante se numără Marele premiu la Gala Tânărului Actor de la Costineşti (1993), Premiul criticii UNITER, Premiul de interpretare la Festivalul naţional "I.L. Caragiale", Premiul Fundaţiei "Henry Coandă", Premiul "Toma Caragiu" pentru debut, marele premiu pentru regie la spectacolul "Şase personaje în căutarea unui autor".

Primul teatru de proiecte

În afara faptului că avem o sală multifuncţională cu peste 160 de proiectoare (deci o varietate imensă de lumini), suntem singurul teatru cu surround. Mai adăugăm 150 de fotolii comandate special şi ne simţim ca la film.

Fiind o sală mică, calitatea spectacolului stă foarte mult în mesajul poveştii şi, mai ales, al interpretării actoriceşti. Actorul e foarte aproape de tine şi-i vezi ochii, îi vezi lacrima, nu trebuie să împingă vocea ca să te emoţioneze, ci îi auzi şoapta pur şi simplu. E un teatru care vrea să ofere un alt tip de comunicare, implicându-l pe spectator în poveste, nu urlând, ci râzând sau plângând.

>> Pentru mine, să fii tânăr înseamnă să fii creativ. Şi poţi fi creativ şi la 80 de ani, dacă îţi dă Dumnezeu sănătate. Mă întreba cineva ce înseamnă teatrul tineretului... adică numai tineri? Nu! Pentru mine, energia creativă înseamnă tinereţe.