Galopul melcului

Ne uitam cu o nedisimulata invidie peste gard la tarile care au luat-o, daca nu la galop, cel putin la trap pe drumul dezvoltarii economice si, in loc sa le urmam exemplul, ne ofticam pe succesele

Ne uitam cu o nedisimulata invidie peste gard la tarile care au luat-o, daca nu la galop, cel putin la trap pe drumul dezvoltarii economice si, in loc sa le urmam exemplul, ne ofticam pe succesele lor, dand vina pe tot felul de conjuncturi care, evident, n-au de-a face cu ce se intampla in ograda noastra. Nimeni nu vrea sa recunoasca faptul ca vina pentru inapoierea economica ne apartine aproape in totalitate. Dimpotriva, mai-marii zilei defileaza acum, de multe ori in scop electoral, cu micile realizari, incontestabile, ca si cum mai mult nu ar fi fost posibil. Credinta pe cat de falsa, pe atat de daunatoare... Romania si-ar fi putut crea un avantaj competitiv fata de celelalte tari proaspat intrate in UE sau candidate la aderare folosind, cu cap, o parghie sensibila, dar si foarte puternica: fiscalitatea. N-a fost asa. Este adevarat ca, in 2003, s-a facut un pas inainte - legile privind 90 la suta din impozitele existente in Romania au fost cuprinse intr-un singur act normativ, Codul Fiscal. Anuntat ca o revolutie in domeniul taxarii, Codul Fiscal s-a dovedit a fi mai mult o compilatie a vechilor legi existente, cu unele inovatii timide. Marii investitori (creatori de noi locuri de munca) se asteptau ca ministrul Finantelor sa rupa pisica-n doua, prin introducerea unor reglementari fiscale clare si prietenoase pentru mediul de afaceri. In loc de aceasta, au fost nevoiti, ca si restul romanilor, sa asculte elucubratiile pe tema impozitarii lansate de presedintele tarii, si au ramas pe peron facand cu mana unui tren care ne-ar fi putut face mai atractivi in comparatie cu tarile din zona. Tren pe care nu l-a pierdut Slovacia, de exemplu, transformata aproape peste noapte dintr-o Cenusareasa a zonei intr-un aspirator de investitii, printr-o reducere curajoasa a impozitarii. Firmele germane, franceze sau coreene se inghesuie sa-si mute acum afacerile in Slovacia, facandu-l pe insusi cancelarul Schroeder sa-i ceara ministrului de Finante slovac sa majoreze din nou impozitele. Poate ca, in plan politic, aici apare marea diferenta: finantistul slovac l-a contrat pe seful celei mai puternice tari europene raspunzandu-i "de ce nu micsorati voi impozitele?", in timp ce pe ministrul roman de Finante nu l-au tinut bretelele sa-i spuna pe sleau presedintelui Iliescu ca propunerea sa privind impozitarea cu 80% a veniturilor este o aberatie economica. In acest an suntem din nou pe cale sa ne uitam, tot de pe peron, cum pleaca trenul care mareste diferenta dintre noi si cei din jurul nostru. Au fost anuntate o serie de mici reduceri si modificari in regimul de impozitare, insa, privite atent, acestea pot fi comparate cu o spoiala peste fatada unei cosmelii care sta sa cada. Oficialii Finantelor sunt insa mandri de propunerile pentru Codul Fiscal care va fi adoptat pana la sfarsitul lunii viitoare: reducerea cu doua-trei procente a impozitului pe profit in paralel cu cresterea celui pe dividende si reducerea de la cinci la trei cote de impozitare a veniturilor persoanelor. "Sunt niste pasi mici spre o fiscalitate prudenta in conditii de monitorizare din partea UE", spunea deunazi un oficial din Finante. Numai ca UE nu impune nici unei tari, membra sau candidata, politica in domeniul impozitelor directe (pe profit, pe dividende sau pe venit). Comisarii de la Bruxelles au treaba cu stabilirea TVA-ului, accizelor si a altor impozite indirecte. Reducerea impozitului pe profit de la 25% la 22-23% este doar o cosmetizare, cu o puternica duhoare electorala. Cam jenant sa te lauzi cu o asemenea scadere, cand Slovacia are o cota de 19%, iar ungurii se pregatesc sa introduca cota de 16%. In Romania problema nu o reprezinta neaparat cota, ci baza de calcul al impozitului. Taxarea reala este de fapt mult mai mare deoarece nu exista deductibilitati ca in alte tari. Noua schema a impozitarii veniturilor (cu inca un an pierdut in potentiala introducere a cotei unice) este, pana la urma, o frectie la picior de lemn deoarece nu umbla la substanta, ci doar la forma. Ca este vorba de doua, trei, cinci sau 20 de cote de impozitare - cam tot dracu' ala e. Finantele spun ca e mai usor de administrat, dar se mentine acelasi sistem greoi de depunere si prelucrare a declaratiilor, de calcul al deductibilitatilor etc. Exista si aici o tinta clara: alegatorii cu salarii mici, grosul salariatilor, care vor fi impozitati cu 14% sau 16%, in loc de 18% in prezent. Adica nu mai mult de o suta de mii de lei pe luna, in plus, la leafa. Cei cu salarii mari vor fi impozitati in continuare cu 40%, chiar daca reprezentantii Ministerului Finantelor sustin ca prin "reasezarea" impozitarii salarizarea se va imbunatati. O masura normala, care nu afecteaza decisiv mediul economic, este dublarea impozitului pe dividende la persoanele fizice, de la 5% la 10%. Si fireasca, avand in vedere ca acest impozit era oricum foarte mic, insa orice carcotas nu poate trece cu vederea ca si aceasta decizie ii va afecta tot pe cei cu venituri peste medie. "Aceste masuri sunt incercari de intrare in normal", se justifica oficialii Finantelor, scapand din vedere un lucru extrem de important: atata timp cat faci reforme cu viteza melcului, in timp ce competitorii trec in galop pe langa tine, este ca si cum ai sta pe loc.