Fuziunea PNL-PD, în câteva personaje (I)

Sebastian Lăzăroiu sociolog

ordine întâmplătoare, fără niciun fel de concluzie.
În tabăra liberală îl avem pe Călin Popescu Tăriceanu, actual lider al PNL şi premier al României, pentru unii moştenitor al tronului Brătienilor, pentru alţii uzurpator. Tăriceanu are cuvinte potolite împotriva fuziunii, lăsând verbul acid altor colegi precum Crin Antonescu sau Radu Câmpeanu. Tăriceanu preferă politica de după cortină, pentru că acolo, în culise, nu se văd oricum feţele triste ale consilierilor FSN. Spre deosebire de Berceanu, care preferă să uite tot, Tăriceanu are o memorie de om bătrân: nu uită istoria liberală, dar uită propriile declaraţii mai recente. Aşa încât, în ianuarie 2006, crede că liberalii au întins o mână democraţilor anul trecut, dar au fost refuzaţi. Doar el îşi aminteşte lucrurile astfel. În plus, bântuit de spiritul democraţiei, vrea să lase decizia fuziunii la nivelul filialelor, ştiind de la început care este cea mai elegantă cale de omorî un proiect politic major. Raluca Turcan, actual parlamentar PNL şi consilier pe probleme de imagine al fostului preşedinte PNL, Theodor Stolojan, spune că fuziunea este necesară ca apa. Prin poziţia ocupată înainte de retragerea mentorului său politic, Raluca Turcan a avut propria sa contribuţie la creşterea partidului şi la crearea Alianţei. Pentru atitudinea sa tranşantă este acuzată că trădează suta de ani de liberalism, ca şi cum PNL ar fi un partid care trebuie să intre în conservare şi să păstreze o medie de vârstă a simpatizanţilor de peste 80 de ani. Adânc pătruns de duhul Brătienilor, Crin Antonescu garantează că spiritele înaintaşilor nu pot pătrunde pe coşul strâmt din dealul Cotrocenilor, dar ar putea miraculos să pogoare la primăria din Cluj. Într-un discurs aproape mistic, Antonescu îşi exprimă temerea că fuziunea ar putea fi pedepsită de spirite. Mona Muscă, cea mai credibilă figură a liberalilor, dar marginalizată dintr-o gelozie politică dâmboviţeană, crede că fuziunea trebuie realizată, chiar dacă Ludovic Orban şi-ar înfiinţa propriul său partid. Acest discurs radical-pragmatic, în care victimele colaterale trebuie asumate, vine de la o femeie, care pare astfel lipsită de compasiune. Norica Nicolai, fostă membră a PNţCD (afiliat la Partidului Popular European), pune condiţiile fuziunii în termeni drastici: totul sub umbrela liberalismului. Ludovic Orban, preşedinte al PNL Bucureşti şi viceprimar al Capitalei, priveşte fuziunea mai degrabă cu detaşare. Este singurul care ar avea de câştigat cu adevărat din proiectul unificării, pentru că atunci ar avea şanse mare să fie preşedintele PNL. Valeriu Stoica, simplu membru al PNL, prea raţional pentru un partid liberal, în sângele căruia au început să vorbească strămoşii, încearcă să îl salveze pe Tăriceanu de ipocrizie, sprijinindu-i declaraţiile de faţadă pro-fuziune.
Despre personajele din tabăra democrată, săptămâna viitoare.