Fuga lu' al lu' Nastase

Versiune morometiana

Ai lu' Nastase se pregateau de o noua iesire in campul muncii. Ziua se anunta plina de evenimente si Nastase, trezit cu noaptea-n cap, dupa ce statu-n pridvorul sediului de pe Kiseleff si privi la strada goala, pe care din cand in cand mai trecea cate unul in viteza a cincea, grabit catre ale sale, intra la baietii lui, care inca mai picoteau in fotoliile Neoset... Nastase: Ba, Mitrea, m'! Cozmine, scoal', m'. Cozmin: Da' de ce, ba? Nastase: Asa, ca sa se mire prostii... Mitrea: Hahaha... Nastase: Tu ce ranjesti, ma, fasolea la mine? Scoal', ma, Cozmine, c-avem de facut hartoagele-alea. Ca uite, acu' vine Consiliu' National... Cozmin: Nu ma scol, ba, nu ma scol! Nastase (rugator): Hai, ma, Cozmine... Hai, ma, ca acu' se face noua si m-asteapta aia, la guvern... Cozmin: Da' tu de ce nu le faci? Toata ziua, Cozmine-n sus, Cozmine-n jos! Si cand e, la o adica, dati partidu' la al lu' Cozmanca. V-ati gasit prostu', ce sa zic... Nastase: Ponta, baiatu' tatii, hai tu, ma, ca tu esti mai ascultator... Cozmin: Ba, asta micu', nu te duce, ma, ca-si bate joc de noi, nu vezi? Ne pune la munca si nu ne-alegem cu-n chior. Toata ziua-si bate joc de noi. Noi ne spetim de munca si el sta toata ziua la taclale, da declaratii, iese pe teveu, da semnale, cica... Auzi, ca cica sa se mire prostii! Nastase: De, ma, Cozmine, ziceam si eu... Cozmin: Ce ziceai, ba, ce ziceai? Nastase: Ca uite, s-apropie alegerile si noi stam si ne cotelim p-acilea, in loc sa ne-apucam de treaba, ca ors'cat... Mitrea: N-auzi, ba, ce zice asta? 'Ce ca sa te scoli, c-avem treaba. Cozmin: S-o faca al lu' Cozmanca. Si cu alde Agathon... Nastase: Bine, ma, Cozmine, sa pricep d-aci ca te supara ceva. Da-mi o tigare. Cozmin: N-am. Nastase: Adica tu ce vreai sa spui, ca n-am avut grija de tine? Ca daca al lu' Cozmanca stie mai bine niste chestii si l-am pus acolo, te-am scos de la inima pe tine? Ba, Mitreo, m', tu mai ai manivela aia a ta? Mitrea: Da, m'. Nastase (foarte calm): Ia ad-o 'ncoa. Si da-mi o tigare. S-acu' ce-oi vrea tu, ma, Cozmine, sa las partidu' pe mana ta si sa ma car eu, dupa ce-am muncit o viata-ntreaga? Sa zic: fii tu al mai tare, ba, Cozmine, ca eu m-am saturat? Asta vreai? Cozmin: Ce vreai, m'? Nu pricepi ca nu ma scol? Las' ca vezi tu... Nastase (izbindu-l cu manivela): Nenorocitule si bolnavule de putere si de functii! Am fost mai ceva ca tac-tu, te-am adunat de pe drumuri, te-am facut mare, a auzit lumea de tine si tu... Ce ti-a lipsit in astia doi ani de zile? Ai avut tot ce se putea la picioare! Da' tu nu, tu vreai putere, ma Cozmine, tu esti bolnav... Cozmin (stergandu-se de sange, ranjind): E, las ca vezi tu... A doua zi de dimineata, Nastase citi in gazeta de fuga baiatului lui. Il lua pe alde Padure in partid, il puse secretar general pe al lu' Agathon, dar, din acea zi, nu mai era acelasi Nastase. Oamenii il vedeau ca mai inainte, cand se intorceau de la munca sau de la primarie, de unde luau venitul minim garantat, seara de seara, la televizor, dar era un Nastase si mai intunecat. Fara chef de politica, de dezbateri pe tevereu sau la Tuca, de Parlament sau de ce mai zice Basescu. Timpul nu mai avea rabdare. Se apropiau alegerile parlamentare si prezidentiale...