Analiză Fermierii cer ca valoarea sprijinului pentru legume și cartof să țină pasul cu scumpirile: „Nu vor să devină asistați social”

O structură reprezentativă la nivel național a organizațiilor fermierilor din România cere guvernului majorarea sprijinului acordat pentru legumele cultivate în spații protejate și a sprijinului pentru cultivatorii de cartof, altfel dependența de importuri va crește și mai mult.

Cartofii nu mai asigură profitul de altădată FOTo: Facebook/Piața Lungulețu

Fermierii care cultivă legume și cartofi atrag atenția că fără sprijin suplimentar din partea statului vor rămâne din ce în ce mai puțini în activitate, iar tendința de scădere a suprafeței cultivate va continua. Alianța pentru Agricultură și Cooperare (AAC), structură care reunește patru organizații importante ale fermierilor (Pro Agro, Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din Romania, Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal, Asociația Forța Fermierilor), a înaintat o solicitare către premierul României și ministrul Agriculturii, cerând ca sprijinul pentru cultivarea legumelor în spații protejate să crească de la 1,5 euro/m.p. la 2,5 euro/m.p., iar cuantumul ajutorului de minimis pentru cultura de cartof să ajungă la 500 euro/ha (de la 200 euro).

Demersul vine după ce și Uniunea Salvați Țăranul Român a semnalat dificultățile majore cu care se confruntă producătorii din sectorul legumicol și necesitatea ajustării nivelului de sprijin.

Creșterea numărului fermierilor care renunță să mai producă, nemaifăcând față costurilor, va mări dependența României de importuri și va afecta puternic comunitățile, semnalează fermierii.

„Considerăm important ca organizațiile reprezentative ale fermierilor să transmită o poziție convergentă asupra acestei probleme. Demersul nostru trebuie înțeles ca o intervenție necesară pentru menținerea capacității de producție interne, stabilitatea aprovizionării pieței cu legume proaspete și limitarea creșterii dependenței de importuri, în special în perioadele extrasezon. Analiza evoluției costurilor de producție în sectorul legumicol protejat indică o presiune economică semnificativă. Exploatațiile care utilizează sere și solarii încălzite sunt afectate de creșterea costurilor cu energia, combustibilii, inputurile agricole și forța de muncă, la care se adaugă reducerea unor facilități fiscale și impactul costurilor indirecte generate de politicile energetice și climatice europene. În aceste condiții, costurile de producție au crescut semnificativ, punând în dificultate viabilitatea economică a unui număr tot mai mare de exploatații. În lipsa unei ajustări corespunzătoare a sprijinului, există riscul reducerii suprafețelor cultivate în spații protejate, al abandonării ciclurilor de producție timpurie și al pierderii contractelor comerciale în favoarea furnizorilor externi, ceea ce ar conduce la creșterea importurilor și la afectarea stabilității pieței interne”, precizează reprezentanții Alianței pentru Agricultură și Cooperare.

Scăderea suprafeței cultivate în România cu legume, respectiv cartofi, este confirmată de datele Institutului Național de Statistică. În 2020, în România s-a cultivat cartof pe 98 mii hectare, producția obținută fiind de 1,6 milioane tone. În anul următor suprafața cultivată cu cartof a scăzut la 84 mii hectare, în 2022 a ajuns la 75 mii hectare, pentru ca în 2023 să se înregistreze o creștere, ajungându-se la 79 mii hectare. 2024 a adus însă din nou scădere, suprafața diminuându-se cu 2.000 hectare. Aceeași tendință s-a înregistrat și în privința suprafeței cultivate cu legume (și în câmp și în spații protejate). Astfel, în 2020 suprafața cultivată cu legume era de 200 mii hectare, în 2022 scăzuse la 172 mii hectare, în 2023, ca și în cazul cartofului, a o fost de creștere (până la 180 mii hectare), pentru ca în 2024 să se înregistreze din nou scădere, ajungându-se la 177 mii hectare.

În 2024, România s-a situat la cartofi pe locul șase la suprafața cultivată, după Germania, Polonia, Franța, Olanda, Belgia, și pe locul zece la producția realizată, după Germania, Franța, Olanda, Polonia, Belgia, Danemarca, Spania, Italia și Suedia.

Cum s-a ajuns de la 3.000 euro/1.000 m.p. la 1.500 euro în fostul program „Tomata”

Programul de sprijin pentru cultivarea legumelor în spațiu protejat a suferit, de la lansare, de mai multe ori modificări. Inițial fermierii primeau un sprijin de 3.000 euro/fermier, fiind obligați să cultive pe cel puțin 1.000 m.p. doar tomate pe care să le pună pe piață primăvara. Măsura i-a atras pe legumicultorii care deja încercaseră și fără sprijin să cultive soiuri de tomate extra-timpurii. În anii următori, sprijinul fiind de 3.000 euro indiferent de suprafața cultivată (dar nu mai puțin de 1.000 m.p.), s-a ajuns însă la fărâmițarea fermelor, un artificiu folosit de fermieri pentru a încasa mai mulți bani. N-au putut să facă acest lucru acei fermieri care au accesat fonduri europene și care erau obligați prin condițiile asumate să-și păstreze exploatația la aceleași dimensiuni sau chiar să o crească.

Au urmat și alte modificări ale programului „Tomata”, fiind acceptate alături de tomate și alte legume. În cele din urmă s-a decis ca suma acordată pentru 1.000 m.p. să scadă la 1.500 euro, în schimb sprijinul să se acorde proporțional cu suprafața protejată pe care se cultivă legumele din program, suma totală de care poate beneficia un fermier fiind însă limitată de reglementarea privind sprijinul total de minimis pe care un fermier îl poate încasa în decurs de 3 ani.

„Cei care aveau forme juridice – PFA, II, IF și SRL – și aveau accesate fonduri europene, ei beneficiau doar de acei 1.000 m.p.. S-a făcut dreptate, într-un fel sau altul. Se dă pe toată suprafața, poți să cultivi mai multe tipuri de legume”, spune Ion Păunel, reprezentantul Uniunii Salvați Țăranul Român. Suma acordată nu mai ține în schimb pasul cu toate creșterile de cost înregistrate doar în ultimul an, atrage atenția Păunel, făcând o listă a creșterilor de cost.

„Creșterea cu 70% a prețului la energia electrică, creșterea prețului la carburant – cel puțin 10%, creșterea cheltuielilor cu forța de muncă - dacă anul trecut mai găseai un om cu 100-120 lei, acum este de la 120, 170 și chiar 200 de lei pe zi -, creșterea taxelor și impozitelor pe terenurile agricole, pe clădiri, pe mașini și utilaje, pe casele pe care noi le deținem, că noi nu suntem angajați, creșterea costurilor la input-uri față de anul trecut cu cel puțin 20-40%. De anul acesta avem taxa pe carbon, pe care o plătim pentru îngrășăminte, care în trei ani de zile crește de la 200 euro până la 400-500 euro pe tonă, asta înseamnă o creștere de minimum 1.000 lei per tona de îngrășământ și a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2026. Creșterea TVA-ului cu 2% pentru anumite input-uri pentru care era 9% și acum este 11%, plus celălalt TVA care a crescut. Se spune că noi, fermierii mici, nu plătim taxe și impozite. Păi, numai TVA-ul, de la hrana noastră până la hrana dumneavoastră, se reflectă în aceste creșteri de costuri. Cine ni-l deduce, nu-l plătim? Nici nouă și nici dumneavoastră nu ni-l deduce nimeni. Creșterea prețului la combustibilul solid – la lemn, la cărbune și ce mai folosește fermierul să încălzească și casa și răsadnița. Chiar este și o problemă socială. Oamenii care se ocupă cu agricultura nu vor să devină asistați social. Toți au costuri de întreținere, au un copil, o mamă, un bunic, pe care trebuie să-i întreținem. Vedem ce se întâmplă, că în mediu rural sunt copiii cu rata cea mai mare de abandon școlar”, semnalează fermierul.

Și mai îngrijorător, mai spune Păunel, este că nu se întrevăd lucruri clare, tăierile operate în ultima perioadă de către guvern nefiind însoțite de măsuri care să atenueze impactul negativ. „A, vrea să vedem că se face ceva pentru a crește natalitatea în România, să facem ca tinerii să se întoarcă în țară și în mediul rural. Ce program este pentru noi?”, a mai spus legumicultorul.

„Totul a crescut extraordinar de mult și nu mai fac față cu costurile”

Despre riscul ca suprafețele cultivate cu legume și cartofi să scadă a vorbit și Liliana Piron, director executiv LAPAR. „Vorbim despre o activitate cu risc de abandon. Costurile nu mai sunt acoperite și de ce ar mai depune acest efort?”, a spus Piron, pentru „Adevărul”.

Producătorii adaugă la lista lungă amintită anterior și lipsa spațiilor de depozitare, astfel fiind obligați să vândă la recoltare, la prețuri care nu le mai asigură un minim profit. În cazul micilor fermieri, cei care accesează aceste scheme de ajutor de minimis, costurile au devenit atât de mari încât nu mai pot fi suportate, semnalează Piron. „Este vorba despre costul tratamentelor fitosanitare, a îngrășămintelor, forța de muncă, apă, combustibil, totul a crescut extraordinar de mult și nu mai fac față cu costurile. (...) Cartoful românesc își are căutare, dar este un produs de sezon. Sunt foarte puțini producători care ajung în supermarketuri. Au intrat într-un cerc vicios și într-o formă sau alta trebuie să-i ajutăm să se profesionalizeze. Mulți dintre fermierii mici folosesc acest ajutor și se dotează”, a mai adăugat reprezentanta LAPAR.

Riscul de abandon al activității, pe de altă parte, se va traduce într-un risc de piață, de a nu mai vedea cartofi la raft, în condițiile în care cartoful este un produs de bază, nu unul de nișă, atrage atenția Piron. În perioadele obișnuite cel mai probabil efectul nu va fi resimțit puternic, însă o experiență precum am trăit cu șase ani în urmă, în timpul pandemiei, ne-ar demonstra cu adevărat la ce poate duce dispariția producătorilor și dependența de import. „Să spunem că tu vei importa cartofii din Belgia. Statul belgian, chiar dacă este un mare producător de cartofi, prima dată își va satisface consumul intern”, arată Liliana Piron.

„Noi suntem fără strategie agrară de 35 de ani”

Miklos Fazakas, vicepreședinte LAPAR și președinte al asociației agricultorilor maghiari din România, subliniază la rândul său că, în cazul culturii de cartof, dincolo de producțiile foarte mici obținute din cauza secetei, există și problema valorificării. Producătorii români se confruntă cu o concurență externă căreia nu-i mai pot face nicicum față, cu atât mai puțin având în vedere creșterile de costuri din ultimii ani. Pentru un hectar cultivat cu cartof investesc și peste 10.000 euro, pentru o cultură pentru care folosesc sămânță certificată și asigură apa prin irigare, iar producătorii vând, atunci când reușesc să facă asta, cu 0,4 lei/kg, un preț mai bun obținând doar dacă vând în piețe, cantități mici. În timp ce costurile s-au dublat din 2020 și până în prezent, prețurile la care își valorifică rodul muncii s-au înjumătățit.

În ultimii ani pare că toate merg pe dos. Seceta a dus la o scădere semnificativă de producție, spune Fazakas. Pentru a înregistra profit ar trebi să obțină 50-60 tone/ha, doar că lipsa apei a dus la producții de 20-30-40 tone. În unele cazuri nu este atâta apă cât ar trebui, în altele producătorii nu-și permit să irige atât cât ar fi nevoie.

Producătorii spun că nu văd nicio ieșire din situația actuală, iar abandonul va continua în toate ramurile agricole. „E problemă cu agricultura românească. Noi suntem fără strategie agrară de 35 de ani, fără nicio exagerare”, atrage atenția Fazakas. Reprezentantul LAPAR mai spune că Planul Național Strategic (PNS) nu poate ține loc de strategie, ci este „o listă de dorințe”. „Nu e strategia noastră, a României, e o strategie ca să iei niște bani unionali conform cadrului legal la nivel unional, PAC-ul. Dar nu e o strategie”, a conchis Fazakas.