Familia europeana, din nou impreuna

Pe 9 mai 1950 Robert Schuman a rostit la Paris un discurs ramas istoric. El propunea atunci crearea unei institutii europene supra-nationale, insarcinate cu administrarea industriei de carbune si

Pe 9 mai 1950 Robert Schuman a rostit la Paris un discurs ramas istoric. El propunea atunci crearea unei institutii europene supra-nationale, insarcinate cu administrarea industriei de carbune si otel, care reprezenta, la acea data, baza puterii militare. Pentru Europa de azi, acel gest semnifica mult mai mult decat simpla initiativa de prevenire a unor noi conflicte de catre o serie de natiuni marcate de experienta devastatoare a razboiului. El a dat semnalul pentru constructia europeana asa cum o cunoastem astazi. Comunitatile initiale, a Carbunelui si Otelului, Economica si EURATOM-ul s-au dezvoltat treptat, printr-o abordare structuralist-institutionalista, dinspre o entitate interguvernamentala spre una federala, a carei putere economica si politica la nivel mondial, dar si grad de convergenta interna, sociala si chiar culturala, depasesc toate precedentele de asociere inregistrate vreodata de istorie. Cooperarea economica s-a accentuat, iar acesteia i s-a adaugat cooperarea din domeniul justitiei si afacerilor interne, a politicii externe si de aparare. Ca urmare, statele care si-au manifestat dorinta de a se alatura acestui proiect, care se dovedea a fi de succes inca de la inceputul anilor 60, au devenit tot mai multe, comunitatea marindu-si numarul de la 6 membri fondatori la 15, iar de o saptamana, chiar la 25. Mai mult, in 2007, vom fi martorii unei Uniuni de 27 membri. Putem spune astazi ca un exercitiu care s-a intentionat a fi o lectie de pacificare a continentului s-a transformat treptat, datorita vizionarismului parintilor fondatori, in mult mai mult, intr-o lectie de democratie, generalizata la nivel continental. De aceea, o data cu caderea Cortinei de Fier, acest proces nu putea continua decat prin invitarea noilor state eliberate de comunism de a se alatura familiei europene. Iar el nu poate fi considerat finalizat, din punct de vedere moral, decat o data cu aderarea efectiva a statelor est si sud-est europene. Simbolistica zilei de 9 mai, adoptata ca sarbatoare a Europei de catre Summit-ul de la Milano din 1985, se imbogateste astfel cu fiecare pas facut spre extindere - de fapt, unificare a continentului - si cu fiecare pas facut spre integrare. De intelegerea complexitatii fenomenului de integrare europeana depinde succesul nostru in aderare. Trebuie sa intelegem - aderarea la UE nu este un scop in sine, ci doar mijlocul cel mai adecvat de a raspunde provocarilor secolului XXI, in principal fenomenului de globalizare si nevoii de dezvoltare durabila. Pe de alta parte, in UE nu ne vom alatura unei constructii finalizate si nici uneia simple. De aceea, procesul se numeste de "integrare" nu doar atunci cand vorbim despre aderarea noilor membri din Centrul si Estul Europei, ci "integrare" este insusi procesul continuu de constructie in care se situeaza chiar si vechii membri ai Uniunii. Si integrarea va continua mult dupa intrarea noastra in Uniune in 2007. Sarbatorirea de anul acesta a zilei Europei are insa si o semnificatie mai aparte. Ea reprezinta saltul de la 15 la 25, nu doar cantitativ, ci si calitativ. Pe langa mult amintitul fapt ca recenta extindere de la 1 mai aduce impreuna cele doua jumatati separate pentru lung timp ale Europei, ea ne da noua, romanilor, un mesaj aparte: avem ocazia de a "experimenta" lectia integrarii prin intermediul statelor care intra acum in Uniune. Aceasta ne ofera sansa dubla de a invata din erorile si succesele celorlalti, dar si ca Europa sa se adapteze acestei profunde schimbari, care nu se limiteaza la simpla crestere in numar, ci atrage dupa sine modificari de substanta, institutionale si decizionale, si chiar de orientare politica (in special externa) ce va respecta specificitatile noilor membri. Avem privilegiul de a putea contribui la forma pe care o va avea maine Uniunea Europeana, lasandu-ne, in acelasi timp, o perioada de ajustare si redefinire interna. Amintind de valoarea care sta la baza constructiei europene, de a se afla in serviciul cetatenilor sai, a natiunilor care o formeaza, prin pastrarea valorilor specifice, a obiceiurilor si limbii, Europa ne invita sa ne simtim bine in ceea ce marii ei vizionari au numit "familia europeana". Sa nu uitam ca putem inca de pe acum sa ne bucuram de caldura ei. Alexandru Farcas, Ministrul Integrarii Europene