"Fac parte din "generatia Atomic""

- Domnule Mihai Pocorschi, ati fost, de curand, membru al juriului de preselectie pentru Eurovision 2003. Cum ati descrie momentul? - Orice apreciere in arta, implicit in muzica, este subiectiva,

- Domnule Mihai Pocorschi, ati fost, de curand, membru al juriului de preselectie pentru Eurovision 2003. Cum ati descrie momentul? - Orice apreciere in arta, implicit in muzica, este subiectiva, chiar cu "s" mare. Un juriu nu e decat o colectie de subiectivisme, care sa dea un verdict obiectiv asupra unei activitati artistice. E destul de greu si neplacut sa decizi soarta altora, dintr-o pozitie mai mult sau mai putin olimpiana. E o raspundere mare care apasa asupra ta: e foarte posibil ca unii dintre tinerii respinsi sa nu mai trimita niciodata piese la concurs, desi poate ca aveau niste calitati si, in timp, ar fi evoluat. - Cum vi s-a parut recolta muzicala de anul acesta? - Despre calitatea multora dintre piese mai bine nu discutam. Ar fi de discutat de ce am ajuns in situatia de a audia astfel de "creatii" la preselectia pentru Eurovision. In primul rand, exista o serie de neajunsuri in ceea ce inseamna traditia de a scrie muzica in Romania. Cand ai numai doua concursuri de compozitie pe an (unul la standard national - Mamaia, celalalt international, Eurovision), e simplu pentru un tanar sa-si imagineze visul american: "Trimit un cantec, astia ma aud, ma aleg si ABBA ma cheama". Nu e asa. Nu e la indemana tuturor sa scrie muzica: focul vine din talent, dar felul in care il exploatezi vine din experienta. Asa ca ar fi bine sa avem mai multe concursuri locale, cu caracter intern. Asculti si dintre cei care participa la ele alegi oamenii care sa vina la Eurovision. E important sa cream un sistem de calitate la nivel intern, care sa duca la performanta si descoperirea de nume noi. Mai sunt textele, care ajungeau foarte rar la starea de metafora. Textul de muzica nu trebuie sa fie neaparat poezie, dar ar fi de preferat sa nu mai auzim la nesfarsit vestita dilema a fetelor: vreau sau nu sa fiu a ta... Apoi, daca s-ar institui o taxa de participare, acesti bani ar cerne glumele proaste (de care am tot avut parte la preselectia de anul acesta) de "glumele" bune. N-am auzit, din pacate, piesa care sa ma dezarmeze definitv. Au fost piese bune, bine construite, dar nu mai mult de-atat. E adevarat, nici nivelul cerut de Eurovision nu e spectaculos. Dar e un concurs extrem de important, pentru intentiile Romaniei de a accede la Uniunea Europeana pe usa din fata. - Foarte multi condamna calculatorul, pe care dau vina pentru toate rebuturile muzicale din ziua de azi. Le impartasiti parerea? - Nu sunt impotriva calculatorului, ba il si folosesc zi de zi. Intru pe Internet, ma informez, vad ce se intampla si in alte parti. Trebuie sa vezi cum se lucreaza peste tot, cum se mixeaza. E important sa ai substanta, dar si sa fii la moda. La moda poate sa insemne nu doar dance, ci si Phil Collins, teoretic un batranel care sta in Elvetia si compune pentru "Tarzan". Numai teoretic. Dar calculatorul trebuie sa fie numai o unealta, nu mai mult. In acest moment, tanara generatie, dornica de glorie si de a-si imbunatati viata sociala care schioapata, vrea sa fie o generatie de creatori. (In conditiile in care, la clasa de Compozitie de la Conservator, sunt 3-4 studenti pe an). Cu sprijinul calculatorului, "rezolva" problema. Dar si in oferta calculatorului, numarul de combinatii e restrans, ca la matematica. Din acest motiv, am ascultat la preselectie cel putin 10 piese cu aceeasi "bucla" de calculator, aveau deja un aer "de familie". - Pot fi romanii" in rand cu lumea", la nivel muzical, macar? - Printre putinele motive de orgoliu national este si acela ca suntem creativi. Romanii au prestatii bune pe unde se duc, sunt un popor de bagat in seama in competitii, in arta, in sport sau in stiinte exacte. Problema e ca nu se baga bani in asta. Tinerii nu sunt sprijiniti. E foarte usor sa acuzi: "pustii din ziua de azi..." Ce se face pentru a cultiva anumite talente creatoare? Destul de putin. Am mare incredere in ceea ce poate oferi tanara generatie. Dar este nevoie de conditii pentru a face performanta, iar aceste conditii ar trebui sa fie asigurate de cei mai in varsta. - Sunt dispusi muzicienii maturi sa recunoasca meritele noului val? - Ca artist, esti terminat in momentul in care nu mai evoluezi. Cred in muzicienii care asculta muzica, in oamenii de televiziune care urmaresc programele tv si in regizorii care vad filme. E absolut necesar sa fii deschis la nou. Nu sunt fanul anumitor genuri, dar pe mine ma convinge nu atat stilul, ci adevarul, forta de expresie. Nu-mi place rap-ul, dar nu pot ignora un talent ca Eminem. N-as suporta sa ajung la clipa in care sa ma scandalizez: "Ce muzica e asta?!" Nici o generatie nu e mai buna ca alta, fiecare generatie a produs valori. Dar e la fel de adevarat ca fiecare artist matur se ascunde in gustul primei tinereti. Si-atunci, te trezesti ca iti spune cineva: "Nu mai e ca pe vremea mea..."Dar ai mai ascultat muzica dupa aceea? "Pai, ce, mai am timp? Viata-i grea..." Da, dar muzica te face mai bun. - E nevoie ca un artist sa fie in permanenta conectat la ceea ce se petrece in domeniu. Poate rezista 20 de ani cantand acelasi lucru? - Cei care s-au schimbat sunt cei care au ramas. Exista artisti care parca au descoperit Piatra Filosofala, secretul prin care sunt recunoscuti cu fiecare piesa, desi in permanenta vin cu lucruri moderne, ciudate, neobisnuite. Sunt cazuri ca U2, Sting sau Aerosmith. - Exista vreo piesa pe care v-ar fi placut s-o scrieti dumneavoastra? - Sunt multe... "Shape of My Heart" si "Fragile", ale lui Sting, "Electrical Storm" de la U2, "I Will Remember" - Toto... Ideea a ca gama are doar 8 note, asa ca am fost in situatia de a renunta la o piesa care semana cu ceva de la Toto. Am fost mandru ca am avut un sistem de gandire similar. De multe ori, ceva care iti place, iti ramane in ureche. Dintr-o data, izbucneste din tine si crezi ca e al tau. - Au fost prieteni, cu ghilimele sau nu, care sa va spuna ca nu veti avea nici o sansa cu VH2? - N-au stiut. Am pastrat secretul inainte de lansare, am atras curiozitatea publica vorbind de un proiect despre care n-am dat amanunte. Dar n-am infiintat grupul in scop comercial. Spre surprinderea noastra, acest proiect dificil, prin genul de muzica propus, prin genul de text, a prins la public. Poate fiindca a fost un proiect sincer, construit cu placere. Cand dispare placerea, nu mai exista arta de scena. Muzica, pictura, scrisul de romane, jurnalistica, toate se fac cu placere. Daca poti sa si castigi bani din asta, sti un om fericit. Avem o reactie foarte buna inclusiv de la tineri, chiar daca noi nu mai facem parte din aceasta categorie. Dar, prin forta lucrurilor, fiind difuzati acolo, facem parte din "generatia Atomic". Sunt un om norocos: cate grupuri am facut, de la Holograf si pana la VH2, niciunul n-a trecut neobservat.