Europa celor 27 va avea un presedinte si un prim-ministru

Intruniti, marti seara, la Palatul Elysee, presedintele Frantei, Jacques Chirac, si cancelarul Germaniei, Gerhard Schroder, au oferit o noua reprezentatie a "functionarii impecabile" a motorului

Intruniti, marti seara, la Palatul Elysee, presedintele Frantei, Jacques Chirac, si cancelarul Germaniei, Gerhard Schroder, au oferit o noua reprezentatie a "functionarii impecabile" a motorului franco-german al Europei. In numai cateva ore, a fost adoptat un proiect comun de reforma a institutiilor europene, proiect care are toate sansele sa stea la baza viitoarei Constitutii UE. "Intalnindu-se la jumatatea drumului", cum a precizat Chirac, cei doi lideri au ajuns la un compromis care impaca viziunea federalista a Germaniei cu ideile centraliste ale Frantei. Potrivit acestuia, Europa celor 27 va fi condusa de un presedinte ales cu majoritate calificata de sefii de state si de guverne din Consiliul European si al carui mandat ar urma sa dureze cinci ani (sau doi ani jumatate, in aceasta privinta nu s-a stabilt o durata exacta). Presedintele va fi dublat de un fel de "prim-ministru", in persoana presedintelui Comisiei Europene (executivul european), care va fi ales de catre Parlamentul European. Va exista si un "ministru european de Externe", ale carui prerogative le vor cumula pe cele ale Inaltului reprezentant al UE pentru politica externa si de securitate, Javier Solana, si ale comisarului european pentru afaceri externe, Chris Patten, cele doua personalitati care se ocupa, in prezent, de politica externa a Uniunii. Acesta va raspunde in fata Consiliului, dar va avea un birou si la Comisie, putand folosi substantialele resurse existente aici. Propunerea franco-germana, care a fost inaintata, ieri, Conventiei pentru Viitorul Europei, are toate sansele sa fie adoptata, destul de repede, de toti ceilalti membri ai Uniunii. Ea serveste atat interesele statelor mari - care doresc intarirea rolului Consiliului European - cat si pe cele ale statelor mici, care insista pentru sporirea prerogativelor Comisiei si Parlamentului, in cadrul carora ar avea garantii ca isi vor putea impune opiniile. Dupa toate probabilitatile, daca ar fi adoptat acest plan, se va renunta la sistemul presedintiei semestriale a Uniunii Europene (care, pana acum, revenea, prin rotatie, fiecarui stat membru). Cei 25 (apoi 27, dupa aderarea Romaniei si Bulgariei) sefi de state si de guverne vor alege, probabil pentru doi ani si jumatate sau maximum trei, un presedinte al Uniunii. Foarte probabil, acesta va fi un reprezentant al "celor puternici", va fi german, sau francez, britanic, italian sau belgian. Cel putin in principiu, presedintele Comisiei Europene ("premierul" european) va putea fi, insa, danez, austriac, grec, la un moment dat polonez, ceh si, de ce nu, chiar roman. S-ar realiza, astfel, un foarte necesar echilibru de forte intre "greii" Uniunii si statele mici sau ultimii veniti, din Est. Planul franco-german mai cuprinde propuneri concrete (care nu au fost inca date publicitatii) despre crearea unei politii europene de frontiera, despre armonizarea legislativa in cadrul Uniunii, precum si despre forta europeana de aparare. Adancirea cooperarii franco-germane Intrevederea de marti, dintre Jacques Chirac si Gerhard Schroder, are o importanta istorica si pentru relatiile franco-germane. In afara discutiilor despre viitorul Europei, cei doi lideri au mai hotarat si adancirea cooperarii dintre tarile lor. Cu o saptamana inaintea manifestarilor festive de la 22 ianuarie, dedicate celei de-a patruzecea aniversari a Tratatului de la Elysee, care a transformat rivalitatea istorica dintre cei doi vecini intr-o colaborare extrem de fructuoasa, presedintele Frantei si cancelarul Germaniei, secondati de ministrii lor de Externe, au lucrat la o declaratie comuna pe care o vor prezenta la reuniunea comuna a celor doua parlamente. Cu aceasta ocazie, ei intentioneaza sa anunte armonizarea legislativa dintre tarile lor si adoptarea unei pozitii comune in marile probleme ale politicii externe. (In privinta Irakului, Parisul si Berlinul se vor opune declansarii unui atac impotriva Bagdadului fara aprobarea Natiunilor Unite). Pentru o si mai mare apropiere intre Franta si Germania (ai caror lideri se intalnesc deja o data pe luna), ministrii francezi vor fi incurajati sa participe la sedintele cabinetului german, si invers.