Economia Greciei - lupta pentru Europa

Ce se poate spune despre economia de astazi a Greciei? Din diversitatea investitiilor companiilor grecesti in Romania ne putem da seama ca economia acestei tari nu traieste numai din masline, taxele

Ce se poate spune despre economia de astazi a Greciei? Din diversitatea investitiilor companiilor grecesti in Romania ne putem da seama ca economia acestei tari nu traieste numai din masline, taxele pentru vizitarea istoriei antice pe Acropole ori din farmecul irezistibil al insulelor din Marea Egee. Grecii au fost de cand se stiu buni comercianti, dar de mult n-au mai avut o moneda care sa fie imediat acceptata de un comerciant din Roma, spre exemplu. Iar daca ajungi in Vechea Elada constati ca exista ceea ce se cheama o clasa de mijloc care poate sa tina in Portul Pireu macar o barca alaturi de iahturile superluxoase ale armatorilor foarte bogati. Schimbarea la fata a Greciei a inceput practic in ianuarie 1981, cand aceasta tara a ocupat al 10-lea fotoliu al Pietei Comune Europene. Admiterea Greciei, o tara saraca, cu o economie slab dezvoltata in sensul european, nu s-a facut desigur pe criterii emotionale, desi nu ar fi fost de conceput sa nu faca parte din "Europa" unul din locurile unde s-a nascut civilizatia pe batranul continent. Cu Grecia s-a inceput o balansare a Nordului bogat, extinderea spre sud a CEE urmand sa fie continuata peste cinci ani, cu Spania si Portugalia. Cu 22 de ani in urma, practic singura zestre cu care intra Grecia era flota comerciala. Pireul devenea capitala maritima a Europei; armatorii de aici - fratii Goulandris, CM Lemos, Livanos, Miarchos, mostenitorii lui Onassis si cel putin alte 100 de familii - erau (sunt) alaturi de cei din Hong Kong, cei mai bogati. Atunci se aflau sub pavilion grec 3961 de nave, iar sub pavilion de complezenta (Liberia, Panama, Cipru) inca 500 de nave apartinand armatorilor greci. Dar aici, in sudul Europei, era nevoie de o democratizare a economiei. Nu este un secret pentru nimeni ca Grecia a intrat intr-o cura de uriase alocatii bugetare comunitare, dupa exemplul terapiei intensive aplicate Irlandei. Si cu toate acestea, la sfarsitul anilor '80 se calcula ca in Grecia rata saraciei era de 24% din totalul populatiei, fata de media comunitara de 19,9%. Populatia agricola reprezenta inca 25% (7% in Franta) din populatia activa, iar in medie o exploatatie agricola avea 4,5 ha (27 ha in Franta). In 2001, Grecia inca mai primea bani din bugetul UE (3,35%), de trei ori mai mult decat Irlanda ori Spania. Si cu toate acestea, la un PIB de 131 miliarde de dolari, Grecia avea cel mai redus produs pe cap de locuitor (67% din media europeana), iar saracia se situa, ca si in Portugalia, la 21%, cel mai inalt nivel (15% procent la nivelul UE). Cu o rata a inflatiei de 3,7% (media 2,3%), preturile din Grecia sunt relativ mari, la 80% din media europeana. Somajul era, de asemenea, foarte ridicat, 10,5% (7,4% - media UE). In Grecia, o tara turistica, numai 4% din locurile de munca sunt in part time, fata de 17,9% in UE, ceea ce explica rata mare a somajului, aratand inca un imobilism al mediului economic. Se constata o dorinta de recuperare a decalajelor, productivitatea muncii avand cea mai ridicata rata de crestere dintre tarile UE (4,9%). Cresterea economica a fost de 4,1% (1,5% - UE), care nu e totusi cea mai ridicata rata (6% - Irlanda). Cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare sunt la nivelul a 0,7% din PIB, cel mai mic procent (1,9% - media europeana). Din totalul companiilor, 51% sunt conectate la internet (68% - media, 91% - Finlanda), iar gospodariile care au acasa internet reprezinta doar 9,2% din total (40,4% - media), ceea ce inseamna cele mai scazute rate de penetrare a tehnologiei informatiei.