E bine sau nu să îți transformi pasiunea în carieră? Psiholog: „Când pasiunea devine obligație, se schimbă relația emoțională cu ea"
0,,Fă ceea ce-ți place și nu vei munci o singură zi din viața ta". Este un citat celebru, atribuit lui Confucius. Dar cât adevăr se ascunde în spatele acestor vorbe? Ne salvează munca făcută din pasiune de oboseală? Și cât mai rămâne din hobby atunci când se transformă în mijloc de a-ți câștiga traiul? Am analizat perspectivele cu psihoterapeuta Dorina Stamate.
Citatul care a fascinat internetul, între mit și realitate
Fotografie, muzică, artă, citit, călătorit sau chiar machiaj. Sunt doar câteva exemple de pasiuni care pot fi transformate relativ ușor în meserie. Și atunci, nu vom munci o zi din viața noastră dacă vom face ce ne place? Psihoterapeuta spune:
,,Din punct de vedere psihologic, ideea este seducătoare, dar parțial falsă. Orice activitate repetitivă, făcută sub constrângeri (program, bani, evaluare), devine muncă. Chiar și atunci când îți place ce faci, vor exista zile grele, oboseală, frustrare. A aștepta ca munca să fie permanent plăcere poate crea dezamăgire și sentimentul că <<e ceva în neregulă cu mine>> atunci când apare efortul".
Între motivație și pierderea bucuriei
Și atunci, e o idee bună să transformăm activitatea care ne place cel mai mult în meserie și, implicit, în mijloc de câștigare a existenței? Nu există un răspuns corect la această întrebare și sunt mai mulți factori la mijloc.
,,Poate fi bine să îți transformi pasiunea în muncă, dar nu este o soluție universală. Pentru unii oameni, dă sens, motivație și energie. Pentru alții, produce tocmai pierderea plăcerii. Când pasiunea devine obligație, se schimbă relația emoțională cu ea: apare presiunea performanței, a banilor, a timpului limitat. Plăcerea poate coexista cu disconfortul, dar nu mai este doar ea", explică Dorina Stamate.
Iar riscurile merg de la epuizare până la pierderea sensului. „Dacă asta era lucrul meu de suflet și acum mă stoarce de energie, ce îmi mai rămâne?” - este una dintre întrebările copleșitoare care pot apărea, arată psihoterapeuta.
Pe de altă parte, efecte negative sunt și dacă îți separi complet hobby-urile de muncă. Un studiu Gallup, realizat la nivel global, arată că doar în jur de 13% dintre angajați sunt cu adevărat pasionați de munca lor — adică ceea ce fac zi de zi le oferă energie, sens și bucurie.
,,Dacă sunt complet separate, poți simți că îți trăiești viața în două bucăți. Idealul este o îmbinare conștientă: să știi când ești în rol profesional și când îți permiți libertatea pasiunii. Întrebarea utilă nu este <<le separ sau le unesc?>>, ci: unde îmi reîncarc bateriile și cum mă protejez emoțional?", spune Dorina Stamate.
,,E important să păstrezi o zonă din pasiune neinstrumentalizată"
Ca să înțelegem mai bine am venit cu două exemple concrete: cineva care iubește să călătorească devine agent de turism, iar altcineva pasionat de cărți decide să se facă librar. Cum ar putea decurge lucrurile de fapt?
,,Agentul de turism va călători, dar va face și muncă administrativă, va gestiona clienți dificili, termene, stres. Librarul va iubi cărțile, dar va face inventar, comenzi, vânzare, poate salariu mic. Din punct de vedere psihologic, problema apare atunci când oamenii confundă conținutul pasiunii cu forma profesională a ei. Soluția sănătoasă este realismul emoțional: să știi din start că meseria va lua ceva din plăcere, dar îți va oferi altceva (structură, venit, sens, competență). E important să păstrezi o zonă din pasiune neinstrumentalizată, care să nu fie evaluată sau monetizată".
Așadar, rețete perfecte nu există, dar indiferent dacă transformăm sau nu pasiunea în muncă, ideal este să lăsăm un spațiu de libertate, fără miză și fără obiective: doar pentru propria bucurie.
Se încarcă comentariile...
