Postul cu verdețuri românești, greu de dus și de consumatori și de producători. „Ziua de muncă a ajuns 200 lei”
0Verdețurile de sezon au umplut piețele, dar prețurile ridicate țin clienții la distanță. Deși cumpărătorii fac economii, producătorii avertizează că scumpirile actuale abia dacă acoperă costurile de producție.
Salată, spanac, urzici, ridichi, ceapă verde, toate sunt în oferta producătorilor, alături de rădăcinoase. Castraveții și tomatele încă sunt din import. Pentru tomate, legumicultorii din sudul țării spun că încă mai au câteva săptămâni de efort, cele mai optimiste planuri fiind să le pună pe piață înainte de Paște. Tot atunci vor putea fi cumpărați și primii cartofi „noi” din acest an.
Prețurile de la mijlocul lunii martie par prea mari pentru cumpărători, analizând cât de puțin se cumpără, și prea mici pentru producători, ultimii dezvăluind cu ce eforturi reușesc să pună pe piață produsele din ce în ce mai devreme.
În cea mai mare piață agro-alimentară din municipiul Slatina, Piața Zahanna, salata se vinde cu 2,5 lei/bucată, spanacul – cu 15 lei/kg sau 10 lei/pungă, ceapa verde și usturoiul verde – 2 lei/legătură (trei fire), ridichile – 2 lei/legătură (3-4 bucăți), morcovii – 3,5 - 4,5 – 5 lei/kg, ridichea neagră –4- 5-6 lei/kg etc..
„Un solar de cartofi s-a distrus”
Pentru cei aflați în situația să scoată bani din buzunar prețurile sunt prea sus. „Dar ce muncă faceți la ele, că le puneți și le culegeți?!”, mai deviază câteodată discuțiile. Producătorii uneori se lasă atrași în capcană și răspund, alteori privesc amar și-și evaluează în gând costurile.
Vremea nu a fost nici pe departe blândă iarna asta. Chiar și verdețurile au avut nevoie de încălzire, altfel nu le-ar fi putut pune pe tarabe la mijlocul lunii martie. „Zice lumea, da, că încercăm să păcălim natura. Dar asta-i singura soluție, te păcălești dacă n-o faci, că dacă pui târziu, degeaba pui”, spune Ilie Ion, un fermier din comuna Strejești, județul Olt. A moștenit „afacerea”, doar că nu prea mai e afacere, nu mai aduce veniturile pe care le înregistrau tatăl sau bunicul său. Cursa pentru a produce cât mai devreme a crescut enorm costurile.
„A fost foarte greu iarna asta. Am cumpărat peleți și lemne întruna. Tot timpul spuneam – cred că astea sunt ultimele -, dar nu erau. Și alaltăieri am cumpărat. Până acum am peste 400 de milioane (n. red. – 40.000 lei), pentru 50 de ari de solar. Toate verdețurile astea au fost puse acolo. Un solar de cartofi s-a compromis. N-am avut pregătiri ca la celelalte, pentru că anul trecut n-a fost chiar așa de frig. Am zis – poate nu e. Și a fost fix cum s-a prognozat. I-a luat gerul și s-au stricat în pământ. Pe cei care mai au puțin și-i scoatem pe piață i-am pus la căldură. Sunt cât nucile acum”, spune fermierul.
Primii cartofi vor fi cu siguranță gata de vânzare înainte de Paște, pentru roșii sunt deocamdată doar speranțe.„Roșiile, cred că după Paște. Sunt gogonele, dar acum au din nou o perioadă de frig și orice zi contează. Și nu că nu progresează, dar dau și înapoi. Dacă mai vin alte câteva zile de frig, cu umezeală, cu ...”, îl au iar gândurile rele pe producător.Are confrați care au avut pierderi chiar și mai mari din cauza frigului. „A fost foarte greu în primăvara asta pentru toți producătorii. Și cei de pe valea Oltului au avut zeci de hectare de solarii care s-au terminat. Oamenii au încercat, au făcut, dar la umiditate a căzut și rodul, plantele s-au îmbolnăvit. Le-a căzut tot rodul la roșii, degeaba s-a făcut vrejul de o juma’ de metru – un metru, că rodul i-a căzut tot. Planta are nevoie de lumină, de soare puternic, au fost și luni întregi când n-a fost sau au fost o zi, două pe lună însorite”, mai spune legumicultorul.
„S-a molipsit și copilul meu de treaba asta”
Când își fac calculele cu creionul în mână, mulți dintre producători constată că fie sunt la limită, fie lucrează în pierdere. După care vin zile bune, cu prețuri măricele și vânzare, și uită de tot. Nu-și socotesc niciodată munca și, din păcate, mulți nici măcar nu se pun la adăpost pentru zile mai grele în care i-ar putea încerca vreo boală. Cât s-a putut, au mai fost co-asigurați pe la copii, pe la soț/soție, care lucrează și în alt domeniu. Acum nici asta nu se mai poate, așa că devine o treabă serioasă.
Lucrurile se vor complica și mai mult în viitor, este convins Ilie Ion. Vor fi obligați să lucreze cu registre de zilieri, aud deja că producători din alte sectoare au probleme cu penalitățile la subvenții în urma unor sancțiuni pe legislația muncii. Forța de muncă e importantă, dar și costurile acum sunt pe măsură.
În primăvară, când volumul de muncă e mai mic, se mai descurcă în familie, dar cum se încălzește e nevoie de mult mai multe brațe de muncă.„La 1.00 azi-noapte soția era în activitate. Trebuie spălate, trebuie curățate, trebuie luate... Nu prea avem cu cine”, spune legumicultorul. Ziua de muncă e o cheltuială din ce în ce mai mare. „200 de lei și lucrează cât vrea el. Zice: gata, nu mai putem! Și nu mai face. Le dau banii la sfârșitul zilei, dar mă gândesc să încercăm să plătim la oră. Că ei tot spun – mă iei cu ziua. Păi, da, dar ziua nu e de la 8.00 dimineața la 7.00 seara. Îi dai 200 lei, îi dai mâncare, îi dai băutură, îi dai și suc, îi dai și cafea. Și dacă nouă nu ne merg vânzările... Întreabă, trimit mesaje, au nevoie și ei, de noi depind și alții”,mai adaugă fermierul.
Legumele și fructele au depășit carnea la preț. Românii simt creșterea alimentelor în Postul Paștelui 2026
Sunt încercări pe care și fiul său le-a văzut și, cu toate astea, a ales tot legumicultura. „E inginer și face aceeași treabă. Am zis prima dată să-și vadă de treaba lui, dar s-a molipsit de treaba asta”,a mai precizat fermierul.Într-un viitor, nu se știe cât de îndepărtat, n-ar fi rău ca solariile construite pe schelet metalic și acoperite cu folie să le înlocuiască cu sere.„Să vă spun sincer, nu-mi dau seama când sau cum. Noi avem solarii pe schelet metalic și folie cu dublură și cu încălzire centrală. Probabil e mult mai mult investiția. Ar fi avantaje multe și cu lumina, și căldura pe care ar capta-o ziua”, e convins fermierul. Ar fi nevoie și de lămpi pentru zilele mohorâte, s-a văzut în iarna care pare că a trecut mai mult decât în alți ani. Dar când câștigurile nu sunt nici pe departe previzibile, să-ți permiți investiții, planul rămâne pentru zile mai bune.
Primii cartofi vor fi cu siguranță gata de vânzare înainte de Paște, pentru roșii sunt deocamdată doar speranțe.
„Roșiile, cred că după Paște. Sunt gogonele, dar acum au din nou o perioadă de frig și orice zi contează. Și nu că nu progresează, dar dau și înapoi. Dacă mai vin alte câteva zile de frig, cu umezeală, cu ...”, îl au iar gândurile rele pe producător.
Are confrați care au avut pierderi chiar și mai mari din cauza frigului. „A fost foarte greu în primăvara asta pentru toți producătorii. Și cei de pe valea Oltului au avut zeci de hectare de solarii care s-au terminat. Oamenii au încercat, au făcut, dar la umiditate a căzut și rodul, plantele s-au îmbolnăvit. Le-a căzut tot rodul la roșii, degeaba s-a făcut vrejul de o juma’ de metru – un metru, că rodul i-a căzut tot. Planta are nevoie de lumină, de soare puternic, au fost și luni întregi când n-a fost sau au fost o zi, două pe lună însorite”, mai spune legumicultorul.
„S-a molipsit și copilul meu de treaba asta”
Când își fac calculele cu creionul în mână, mulți dintre producători constată că fie sunt la limită, fie lucrează în pierdere. După care vin zile bune, cu prețuri măricele și vânzare, și uită de tot. Nu-și socotesc niciodată munca și, din păcate, mulți nici măcar nu se pun la adăpost pentru zile mai grele în care i-ar putea încerca vreo boală. Cât s-a putut, au mai fost co-asigurați pe la copii, pe la soț/soție, care lucrează și în alt domeniu. Acum nici asta nu se mai poate, așa că devine o treabă serioasă.
Lucrurile se vor complica și mai mult în viitor, este convins Ilie Ion. Vor fi obligați să lucreze cu registre de zilieri, aud deja că producători din alte sectoare au probleme cu penalitățile la subvenții în urma unor sancțiuni pe legislația muncii. Forța de muncă e importantă, dar și costurile acum sunt pe măsură. În primăvară, când volumul de muncă e mai mic, se mai descurcă în familie, dar cum se încălzește e nevoie de mult mai multe brațe de muncă.
„La 1.00 azi-noapte soția era în activitate. Trebuie spălate, trebuie curățate, trebuie luate... Nu prea avem cu cine”, spune legumicultorul. Ziua de muncă e o cheltuială din ce în ce mai mare. „200 de lei și lucrează cât vrea el. Zice: gata, nu mai putem! Și nu mai face. Le dau banii la sfârșitul zilei, dar mă gândesc să încercăm să plătim la oră. Că ei tot spun – mă iei cu ziua. Păi, da, dar ziua nu e de la 8.00 dimineața la 7.00 seara. Îi dai 200 lei, îi dai mâncare, îi dai băutură, îi dai și suc, îi dai și cafea. Și dacă nouă nu ne merg vânzările... Întreabă, trimit mesaje, au nevoie și ei, de noi depind și alții”, mai adaugă fermierul.
Sunt încercări pe care și fiul său le-a văzut și, cu toate astea, a ales tot legumicultura. „E inginer și face aceeași treabă. Am zis prima dată să-și vadă de treaba lui, dar s-a molipsit de treaba asta”, a mai precizat fermierul.
Într-un viitor, nu se știe cât de îndepărtat, n-ar fi rău ca solariile construite pe schelet metalic și acoperite cu folie să le înlocuiască cu sere.
„Să vă spun sincer, nu-mi dau seama când sau cum. Noi avem solarii pe schelet metalic și folie cu dublură și cu încălzire centrală. Probabil e mult mai mult investiția. Ar fi avantaje multe și cu lumina, și căldura pe care ar capta-o ziua”, e convins fermierul. Ar fi nevoie și de lămpi pentru zilele mohorâte, s-a văzut în iarna care pare că a trecut mai mult decât în alți ani. Dar când câștigurile nu sunt nici pe departe previzibile, să-ți permiți investiții, planul rămâne pentru zile mai bune.
Se încarcă comentariile...
