Dreapta a ajuns sa controleze toate parghiile puterii franceze

Partidul lui Jean-Marie Le Pen n-a reusit sa intre in Parlament

Rezultatele alegerilor de duminica, 16 iunie, le-au confirmat pe acelea din primul tur: formatiunile de dreapta si centru dreapta si-au consolidat suprematia in peisajul politic al Frantei. Pentru prima oara in 34 de ani, un singur grup detine majoritatea absoluta in Adunarea Nationala. Senatul fiind deja condus de o majoritate de centru dreapta, presedintele Jacques Chirac dispune, astfel, de totalitatea puterilor legislative si executive. Trebuie adaugat ca majoritatea celor 25 de regiuni din Franta sunt conduse de dreapta si ca, printre altele, forul suprem al Republicii, Consiliul Constitutional, care verifica si statueaza asupra constitutionalitatii tuturor legilor, are un presedinte gaullist si o majoritate din cei 9 membri numiti de dreapta. Pentru prima oara astfel, din 1981, cand stanga, dupa 23 de ani de opozitie, ajungea la putere, condusa de Francois Mitterrand, partidele de dreapta si centru-dreapta controleaza totalitatea parghiilor puterii in Franta. Scrutinul a fost marcat de o rata-record de absenteism, 39 la suta dintre francezii cu drept de vot neprezentandu-se la urne. Din cele 577 de locuri ale Adunarii Nationale, dreapta detine 402 locuri, UMP (Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala - 376 si Partidul Centrist - UDF - al lui Francois Bayrou, 27 de locuri). Cu 155 de locuri, Partidul Socialist intra in Parlament cu mai putin de 100 de locuri fata de precedenta legislatura. Comunistii, cu 24 de locuri, se considera salvati, iar ecologistii obtin numai un loc. Lista vedetelor socialiste infrante in acest scrutin este foarte lunga. Figura simbolica, vestita prin aerul dispretuitor si urata chiar de propriii ei tovarasi de partid, Martine Aubry, "primareasa" de Lille si fiica lui Jacques Delors, a fost devansata de un tanar necunoscut. Sefa ecologistilor, fost ministru, Dominique Voynet, de asemenea "a muscat tarana", Jean-Pierre Chevenement, fostul presedinte al Adunarii Nationale Raymond Forni, fostul ministru, impertinent si plin de sine, Moscovici, purtatorul de cuvant al PS, Peillon, fostul ministru al Culturii, Trautman, fostul sef de cabinet al lui Mitterrand si ministru, Vauzelle, fostul ministru Mexandeau si fiul lui Mitterrand, Gilbert. Liderul PS, Francois Hollande, precum si alte figuri socialiste ca Segolene Royale, tovarasa lui de viata, Elisabeth Guigou sau faimosul "Histrion", Jack Lang, au obtinut, totusi, mandate de deputat. Extrema dreapta a lui Le Pen nu obtine nici un loc. Sistemul de vot francez, scrutin de circumscriptie, majoritar, cu doua tururi, in al doilea tur ramanand numai primii doi, sau al treilea, daca a facut minimum 12,5%, elimina extremele, de dreapta sau de stanga, si consolideaza cele 2 mari alternative: o coalitie de dreapta contra uneia de stanga. Fidel pozitiei de modestie pe care o afiseaza de cand a fost numit cu o luna si jumatate in urma, primul-ministru Jean-Pierre Raffarin, in aparitia sa televizata, a reafirmat angajamentul ca programul prezentat tarii va fi respectat si infaptuit. Problemele in fata noului guvern, care va fi completat in urmatoarele zile, sunt numeroase si dificile. Inainte de toate, problema securitatii persoanelor este primordiala. Guvernul s-a angajat sa puna in practica o vasta politica in care represiunea si preventia vor fi alternativ utilizate. Vor fi create noi centre de detentie in care tinerii delincventi, recidivisti, vor fi internati si indepartati astfel din cartierele in care adevarate sisteme mafiote au fost stabilite. Reforma sistemului judiciar, devenita urgenta, o adevarata reforma a sistemului fiscal sunt de asemenea prioritati, fara indoiala, dificile, in urmatoarele luni. Amanata timp de 5 ani de fostul guvern socialist, reforma sistemului de pensii risca sa fie foarte impopulara, dar de o urgenta extrema. Intr-adevar, miliardele de functionari cotizeaza mai putin si au nevoie de asemenea de o durata mai redusa de vechime comparativ cu cei 40 de ani de cotizatii obligatorii pentru salariatii din societatile private. Or, numarul de angajati devine insuficient pentru a asigura perenitatea sistemului de pensii care este in pragul colapsului. O alta mostenire socialista, sistemul de 35 de ore de munca saptamanala, unic in Europa si in lume, greveaza intreprinderile franceze si le micsoreaza competitivitatea pe pietele internationale. Guvernul stie ca nu are dreptul la eroare.