Descoperiti 10 asemanari intre Nastase si Ceausescu

"Tata, de ce vorbesc aici toti oamenii in soapta?" Mi-amintesc de intrebarea asta rostita in copilarie, cand ma plimbam seara, in vacanta, cu parintii pe aleea centrala din Neptun. O rosteam imediat

"Tata, de ce vorbesc aici toti oamenii in soapta?" Mi-amintesc de intrebarea asta rostita in copilarie, cand ma plimbam seara, in vacanta, cu parintii pe aleea centrala din Neptun. O rosteam imediat dupa ce faceam un alt lucru de neinteles pentru mine: traversam grabiti pe trotuarul de vizavi, in dreptul unui zid verde de tufe tunse militareste si copaci sudati intre ei. Raspunsul era simplu si tot soptit: "In spate e vila lui Ceausescu". Explicatia n-aveam insa sa o gasesc decat mai tarziu, cand am realizat ca nu un ordin expres al securistilor de serviciu impunea tuturor plimbaretilor in hainele curate de seara sa coboare glasul in zona interzisa. Era o reactie instinctuala, derivata din toate spaimele abstracte si din alte restrictii concrete. Acum, peste Neptun coboara din nou tacerea. "Bine ati venit in oaza de liniste a Litoralului romanesc", ar trebui scris la intrarea in statiunea aleasa de familia Dana si Adrian Nastase pentru a-si petrece concediul. De ce s-o fi enervat asa tare premierul cand a fost comparat cu Ceausescu? De cateva zile, un perimetru larg din centrul Neptunului a devenit zona restrictionata. Desantul nomenclaturist de la Bucuresti a ocupat rapid sectorul vilelor de protocol care mai poarta inca toponime cu rezonanta cepeexista: "vila lu' Bobu'", "casa lu' Dascalescu", "vila Maurer". In august 2002, femeile care aduna cu matura de nuiele hartiile ratacite pe aleile RAAPPS au aceeasi lentoare grijulie de acum 20 de ani: nu cumva sa fosneasca prea tare frunzele cazute timpuriu. Restrictiile au devenit si mai severe odata cu sosirea lui Adrian Nastase. Nici la terenurile publice de tenis din zona Club-Bazin nu mai poti intra asa, de capul tau. Sunt prea aproape de "obiectiv" si politistii sunt foarte nervosi daca insisti. Cu piepturile lor fosforescente fac zid pentru a proteja neuronii premierului. Marele castig al democratiei e evident insa: lumea se incapataneaza inca sa vorbeasca cu glas tare pe aleile din jurul barierelor si al pichetelor de agenti. Si atunci, de ce s-o fi suparat dl. Nastase ca a fost comparat cu Ceausescu?! In '87 si '88, doua cazuri cutremuratoare au confirmat pana si pentru ultimii naivi ca regimul ceausist atinsese paroxismul aberatiei. Popa si Predila, doi ingineri agronomi din Baragan, au fost judecati public si condamnati pentru nesocotirea unui ordin al lui Ceausescu: interzisa arderea miristilor dupa recoltat! Unul dintre ei a primit sentinta capitala, intr-o sala de tribunal din care sotia si fiica lui au fost scoase pe brate. Al doilea - 20 de ani de puscarie, dupa ce a fost judecat in fata a 200 de sefi de ferme si agricultori din Calarasi. Partidul stabilise ca e "atentat la painea populatiei" sa combati daunatorii parjolind paiele si radacinile uscate. Nici partidul de azi, de la putere, nu agreeaza tehnologia stramoseasca a arderii miristilor, drept pentru care a legiferat interdictia. Urcat in elicopter - nu doar pentru a ajunge mai repede la familia aflata la mare, ci si pentru o viziune de ansamblu asupra tarii pe care o carmuieste -, premierul Nastase a luat foc cand a vazut o tarla fumegand. O miscare brusca din mana si a cazut un cap: cel al sefului Directiei Agricole Constanta. Fiind mai avansati tehnologic si aflandu-ne in democratie, miscarea de mana n-a taiat aerul in gol, ci s-a oprit pe tastele mobilului, prin care ministrul Sarbu a primit ordin sa procedeze ierarhic la destituire. Asadar, sunt, totusi, diferente! Chiar ca avea de ce sa se enerveze premierul cand i s-a reprosat ca seamana tot mai mult cu Ceausescu! Cata sudoare o fi curs pe sub cozorocul politistilor constanteni zilele astea, tot incercand sa ticluiasca cat mai mestesugit comunicate de presa in care sa-l disculpe pe "seful" Nastase! Oameni rai l-au scos vinovat pe premier ca ar fi pus pe fuga scandalagiii de la Iris, Cargo si Nightlosers (politistii aveau in nomenclatorul de pericol public doar "pierde-vara", asta cu "pierdutul noptii" e noua!), ca sa aiba el si familia lui liniste. Nici vorba, au replicat capii IPJ-ului! Localurile unde trebuiau sa aiba loc concertele nu erau in regula cu autorizatiile si avizele. Ce premier, ce liniste? Sanepidul, DSV-ul, PSI-ul! N-au decat sa cante Irisii cat vor si unde vor si cand vor, da' sa fie in legalitate. Ce-i drept, nu e ca pe vremea lui Ceausescu: atunci, stingerea pe terase si in discoteci era fix la 10 seara. Si sa-l mai acuzi pe dl. Nastase ca face ca Ceausescu... Autorii jocului "Descoperiti 10 asemanari intre Adrian Nastase si Nicolae Ceausescu" s-au bucurat cand schita le-a fost desavarsita: mai deunazi, tot in cautarea linistii pierdute, premierul a mai dat un ordin, cel de matrasire a sefului Politiei Neptun. Curat democratic - pe filiera ierarhica, Nastase-Rus-Sandu - da' l-au umflat! Ca are sau nu implicare premierul in povestea asta, n-am putea baga mana-n foc. Coincidenta e insa prea mare intre momentul destituirii si vacanta premierului, iar absurdul e perfect. Demiterea colonelului Munteanu - justificata tembel prin "disfunctionalitati in actul de comanda" - vine dupa o multime de prime si avansari tocmai pentru comanda sectiei din Neptun. O avea aberatia asta vreo similitudine cu practicile ceausiste? Prostie, servilism, exces de zel? Toate la un loc pot justifica astfel de gesturi, caraghioase, dar si ingrijoratoare, ale unor functionari sau demnitari. "Tovarasul nu stia ce faceau aia", mai jeleste, incercand sa convinga o baba ratacita prin Ghencea, cate un fan ofilit venit sa aprinda o lumanare la mormantul lui Ceausescu. Poate ca nici Adrian Nastase nu comanda chiar tot. Se bucura insa cand vede covoare de plus intinse la picioarele lui si ale tot mai ambitioasei sale neveste chiar si pe scarile hipodromului din Mangalia. Se rasfata cand vede ca traseele din Craiova sau Sibiu pe unde isi plimba majestuos pasii lucesc de curatenie si var proaspat, inchipuindu-si ca si mahalalele sunt aseptice. Ii place cand pe toate ecranele din judete chipul lui se labarteaza autoritar, odata cu diagonalele monitoarelor care cresc, cresc, cresc... E lucru mare sa-ti domini placerea cruda la vederea tremurului din gusile prefectilor! "Da-i unui om puterea daca vrei sa-i cunosti caracterul" spunea, pe vremuri, Lincoln. Iar batranul Ion Iliescu adauga, intelept: "A crescut mult, dar e cam arogant".