Demnitarii romani si-ar putea prinde urechile in filtrul NATO

Timp de jumatate de an, atentia opiniei publice si a mediilor politice a fost acaparata de dezbaterile parlamentare privind Legea informatiilor clasificate, mai cunoscuta sub numele de Legea

Timp de jumatate de an, atentia opiniei publice si a mediilor politice a fost acaparata de dezbaterile parlamentare privind Legea informatiilor clasificate, mai cunoscuta sub numele de Legea secretului de stat. Controversele legate de acest proiect legislativ s-au invartit in general in jurul ingradirii, prin acest act normativ, a dreptului constitutional la informare, si al incurajarii turnatoriei prin obligativitatea fiecarui cetatean de a pazi secretele de stat. Pentru a justifica demersul legislativ, unii reprezentati ai puterii au repetat obsesiv, in loc de argument, cerintele exprese ale NATO pentru impunerea acestei legi. Nici unul dintre cei care sustineau aceasta teza nu a explicat insa in ce constau cerintele exprese ale Aliantei Nord Atlantice. Simpla lectura a acestor norme demonstreaza cu limpezime ca abia dupa adoptarea legii vor incepe cu adevarat problemele, si asta pentru ca birocratia impusa de Alianta este mult mai severa chiar si decat dosarele de cadre si ale Securitatii comuniste. Coruptii si amicii infractorilor - respinsi de la avizare Dupa dezbaterile din comisiile de specialitate si din plenul Camerei Deputatilor, proiectul Legii informatiilor clasificate a ajuns la o forma destul de rezonabila. Chiar daca mai exista articole perfectibile, care ar putea fi revizuite in cursul discutiilor din Senat, cele mai multe aberatii continute initial in propunerea legislativa au fost eliminate. Potrivit initiatorilor, actul normativ se bazeaza acum pe cateva principii esentiale. Primul dintre ele, cel referitor la protejarea liberului acces la informatiile de interes public, stabileste ca dreptul de acces la informatii de interes public este ocrotit si garantat. Acest principiu este in directa legatura cu cel de al doilea, care consfinteste faptul ca secretizarea informatiilor reprezinta doar o exceptie, fiind impusa doar de necesitatea protejarii unor date care au un grad mare de risc pentru siguranta nationala. Tocmai fiindca este vorba de o exceptie, actul secretizarii este obligatoriu transparent - spune un alt principiu al legii - ceea ce inseamna ca modalitatile si persoanele care realizeaza clasificarea informatiilor sunt supuse unui control riguros. Tocmai la acest ultim capitol standardele NATO stabilesc un regim de-a dreptul draconic. Pentru fiecare grad de clasificare, sunt definite si inventariate persoanele si institutiile care au competenta in realizarea secretizarii. Cu alte cuvinte, chiar daca legea romaneasca stabileste autoritatile publice care pot aplica stampile "secret", "strict secret", sau "strict secret de importanta deosebita", normele impuse de Alianta Nord Atlantica - prin deja infiintata Agentie Nationala de Securitate, care functioneaza din 2000 in Romania - ar putea face ca unii dintre sefii acestor institutii sa pice la examenul NATO. Proiectul legii romane stabileste, de pilda, ca au dreptul sa clasifice informatiile "strict secret de importanta deosebita" presedintele Romaniei, membrii CSAT, presedintii celor doua Camere, premierul, membrii guvernului si secretarii generali ai guvernului, guvernatorul BNR, directorii serviciilor nationale de informatii, directorul SPP, cel al STS, secretarii generali ai Senatului si Camerei, directorul Institutului National de Statistica, directorul Administratiei Nationale a Rezervelor de Stat... Chiar si la prima vedere, lume multa si multi neaveniti. Daca ne uitam insa in normele ANS, constatam ca situatia e si mai incurcata. Fiecare dintre cei nominalizati va trebui sa obtina un aviz pentru a putea clasifica informatii, iar acesta se acorda dupa criterii ultrasevere si verificari la sange. Cateva exemple: fiecare titular al avizului va trebui sa fie verificat in primul rand in ceea ce priveste legaturile sale cu retele de spionaj sau teroriste, cu persoane acuzate de tradare sau revolta, ori care au incercat sau chiar au comis actiuni ostile unor tari membre NATO. Exista chiar si factori suplimentari de risc ce trebuie luati in considerare pentru acordarea acestui aviz: "a. Daca in mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informatii cu relevanta in planul securitatii ori a mintit prin completare formularelor tip ori in cursul interviului de securitate ; b. daca a fost condamnat pentru infractiuni de drept comun sau delicte care indica tendinte infractionale de comportament; are serioase probleme financiare sau exista o diferenta frapanta intre nivelul sau de trai si veniturile legal realizate; este dependent de folosirea alcoolului in exces sau de uzul de droguri; are sau a avut comportamente promiscue sau alte forme de deviatii sexuale care pot genera riscul ca persoana sa fie vulnerabila la santaj sau presiuni; a demonstrat prin fapte sau vorbe nesiguranta, necinste, incorectitudine sau indiscretie; a incalcat regulile de securitate; c. daca sufera sau a suferit de boli fizice sau mintale, care pot cauza deficiente de discernamant, sau pot transforma persoana, in mod neintentionat, intr-un factor de risc. In toate aceste cazuri se va solicita, cu acordul persoanei, un aviz medical competent; d. daca poate fi supus la presiuni din partea rudelor sau a persoanelor apropiate care ar putea genera o vulnerabilitate exploatabila de catre serviciile de informatie straine ...". Data fiind biografia unora dintre sefii actuali ai institutiilor romanesti mentionate in lege, este foarte posibil ca lista celor avizati sa secretizeze documente sa devina brusc mult mai scurta. Sau poate ca se va impune schimbarea titularilor... Daca ar fi sa luam in calcul doar criteriile privind legaturile cu persoane dubioase din lumea interlopa, cele privind necinstea si incorectitudinea sau discrepanta dintre nivelul de trai si veniturile legal dobandite, cu greu am mai putea gasi, in actuala componenta politico-administrativa, persoane demne de a indeplini cerintele NATO. Poate doar presedintele, cunoscut ca "sarac si cinstit". Pentru a fi si mai siguri, reprezentantii NATO precizeaza ca, desi aceste criterii se refera la persoana ce trebuie avizata, sunt la fel de importante si caracterul, conceptiile sau imprejurarile de viata ale sotului/sotiei sau concubinului/concubinei. Cat despre verificari, standardele NATO sunt mai precise decat Militia si Securitatea la un loc: "verificarea corectitudinii datelor mentionate in formularele de baza, suplimentar si financiar; investigatii de cunoastere a antecedentelor la domiciliul actual si cele anterioare la locul de munca actual si cele anterioare, precum si la institutiile de invatamant urmate incepand de la varsta de 18 ani, investigatiile nelimitandu-se doar la audirea persoanelor indicate de solicitantul avizului; verificarea mediului relational pentru a identifica existenta unor riscuri de securitate in cadrul acestuia; un interviu de securitate cu persoana solicitanta; in cazul in care din verificarile intreprinse rezulta unele deficiente psihice ori de comportament, cu acordul subiectului acesta poate fi supus unui test psihologic specific; daca in cursul verificarilor apar informartii ce evidentiaza riscuri de securitate, se va realiza o verificare suplimentara, de fond, cu implicarea mijloacelor specifice institutiilor cu atributii in domeniul sigurantei nationale (probabil ca este vorba de filaj, interceptari etc. n.n.)". Manariile nu pot deveni secret de stat Normele Agentiei Nationale de Securitate sunt extrem de detaliate si in privinta modului in care se realizeaza accesul la informatiile clasificate. Pe langa stabilirea celor 3 institutii care au competenta in acordarea avizelor de secretizare in inventarierea si gestionarea acestor date, sunt prezentate cu precizie situatiile in care se poate realiza declasificarea unor date secrete. Prin toate aceste mecanisme ce vor fi continute in normele ulterioare de aplicare a legii se elimina in cea mai mare parte pericolul abuzului de secretizare semnalat in cursul dezbaterilor asupra legii romane. Cu alte cuvinte, daca, de pilda, presedintele Camerei va uza de dreptul sau pentru a aplica stampila "strict secret de importanta deosebita" pe un document privind achizitionarea de Mercedesuri in folosul deputatilor, Agentia Nationala de Securitate poate formula obiectii referitor la incadrarea unei astfel de hartii in categoria datelor ultrasecrete. Ca urmare, nici publicarea, sub forma unei dezvaluiri de presa, despre o astfel de manarie financiara, nu va mai fi incriminata, in mod aberant, ca un atentat la siguranta nationala. Acelasi lucru se va intampla, odata cu aplicarea acestor norme, si in cazul obligativitatii pastrarii secretului. Potrivit standardelor Aliantei, responsabilitatea principala revine detinatorului acelor informatii, si nu persoanei care intamplator, a intrat in posesia lor datorita neglijentei gestionarului secretului. Dupa ce Legea informatiilor clasificate va trece si de Senat, reprezentantilor guvernului le revine o responsabilitate serioasa. Ei vor trebui sa aplice nu doar actul normativ trecut prin Parlamentul Romaniei, ci si normele ultrasevere impuse de NATO, in litera si spiritul acestora. Iar acolo nu mai este loc de tocmeala tipic romaneasca, si nici de "merge si asa" sau "sa-l lasam si pe nea Nicu sa stampileze ca si el e om".