De vina pentru atacurile teroristilor din 11 septembrie cica ar fi Europa si ONU

Alan Dershowitz pretinde ca atitudinea concilianta a ONU fata de palestinieni a provocat atacurile teroriste

Inca din anii '60, guvernele europene au cedat in fata terorismului, facand astfel posibile, in cele din urma, atentatele din 11 septembrie, se arata intr-o controversata carte scrisa de Alan Dershowitz, un reputat jurist american. "Intre 1968 si 2001, comunitatea internationala a recompensat si a legitimat terorismul, in loc sa-l pedepseasca si sa-l condamne", se arata in numarul de ieri al cotidianului britanic "The Guardian", care publica extrase din cartea lui Dershowitz. "Din aceasta perspectiva, nu e de mirare ca am trait ororile din 11 septembrie. Cei care i-au rasplatit pe palestinieni dupa actele de terorism, in special aliatii nostri europeni si Natiunile Unite, au facut ca 11 septembrie sa nu poata fi evitat. Recompensand terorismul palestinian si dupa 11 septembrie, ei continua sa favorizeze comiterea unor noi atacuri teroriste", se arata in fragmentele din cartea lui Dershowitz, aparute in "The Guardian". Dershowitz aminteste ca, la numai cateva luni dupa atacul palestinian asupra delegatiei israeliene participante la Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, liderul palestinian, Yasser Arafat, a fost invitat sa rosteasca un discurs la Adunarea Generala a Natiunilor Unite, iar Organizatia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) -care comisese pana atunci mai multe acte teroriste - a primit statut de observator special in cadrul ONU. Cu alte cuvinte, OEP a devenit prima organizatie terorista care a primit legitimitate din partea ONU. Mai mult, remarca juristul american, la sfarsitul anilor '70 OEP incheiase relatii diplomatice cu 86 de tari, cu 14 mai multe decat stabilise Israelul la vremea respectiva. "Cei care si-au inchipuit ca vor opri terorismul, acordand legitimitate lui Arafat si organizatiei sale teroriste, s-au inselat", scrie Dershowitz. La cateva zile dupa discursul lui Arafat la ONU, teroristii palestinieni aveau sa deturneze un avion britanic in Dubai si sa ucida un pasager. In urmatorii cinci ani, teroristii palestinieni au atacat aeroportul din Orly, un terminal de pasageri din Istanbul, un avion El Al din Paris, au deturnat un avion in Uganda si un aparat de zbor al companiei Lufthansa. De asemenea, ei au deturnat un autobuz israelian, ucigand 26 de civili. "In aceasta perioada, ONU a declarat, pentru prima oara, ziua internationala a solidaritatii cu poporul palestinian. Terorismul palestinian isi atingea astfel obiectivele", se mai arata in carte. "Politica europeana de a oferi satisfactie teroristilor si a le incuraja activitatea a continuat in mod neabatut in anii '80, in paralel cu actiunile teroristilor palestinieni", arata Dershowitz, care se refera la cazul vasului italian Achille Lauro, deturnat in octombrie 1985 de teroristi din Frontul Popular de Eliberare a Palestinei (FPEP), una dintre gruparile fondatoare ale OEP. In cursul acestei operatiuni, un evreu infirm, cu cetatenie americana, a fost ucis de teroristi. Incercarea americanilor de a organiza o actiune de salvare a fost oprita de guvernul italian, a carui politica externa impunea mentinerea unor relatii extrem de apropiate cu tarile arabe si cu OEP. Mai mult, doi dintre teroristi au fost eliberati imediat, iar celorlalti li s-a permis sa scape din inchisorile italiene. In acel moment, considera Dershowitz, europenii au transmis teroristilor mesajul: "Nu va vom pedepsi pe voi sau cauza pe care o sustineti si in numele careia ati recurs la teroare; dimpotriva, va vom rasplati, va vom onora liderii si va vom sprijini cauza". La randul lor, teroristii au inteles ca politica lor de forta este cel mai eficient mijloc de exprimare. Dershowitz mai scrie ca, de-a lungul timpului, state precum Franta, Germania si Italia s-au aratat dispuse sa satisfaca solicitarile teroristilor si sa ajunga la un compromis cu unele organizatii teroriste, pentru ca cetatenii lor sa nu cada victime violentei. Cetatenii acestor tari au astfel sanse mult mai mari sa cada prada unor acte de terorism nesoldate cu victime si in urma carora agresorii-negociatori obtin macar o parte din revendicarile formulate. In schimb, tarile care nu sunt dispuse sa negocieze cu teroristii, asa cum este cazul Statelor Unite, au fost si vor fi confruntate cu atentate devastatoare, comise de agresori-kamikaze, care nu sunt dispusi sa lase in urma prizonieri. Cartea recunoaste, insa, ca aproape fiecare natiune, inclusiv cea americana, a sprijinit intr-un fel sau altul, fie si indirect, anumite "forme de terorism", in functie de propriile interese.