C.V. Tudor rupe lantul in fata salii goale

C.V. Tudor a lepadat camasa inflorata, de hippiot democrat si mizericordios, in care tot incerca sa se vare de vreun an incoace. In timp ce el se adancea in dezbateri biblice si talmudiste cu Eyal

C.V. Tudor a lepadat camasa inflorata, de hippiot democrat si mizericordios, in care tot incerca sa se vare de vreun an incoace. In timp ce el se adancea in dezbateri biblice si talmudiste cu Eyal Arad, sfetnicul israelian care - dupa unii peremisti - inhata banii partidului "patriotic si justitiar" fara sa faca nimic concret, pe ringul politic curgea sange de la pumnii pe care si-i carau Basescu si Nastase. Iar publicul care, altadata, urla extaziat la croseele si upercuturile lui C.V. Tudor, incepea sa aplaude, acum, directele de dreapta ale fostului marinar. Trepidand de pofta de a intra si el in incaierare, realizand, in fine, ca vopsirea in pacifist filosemit nu convinge nici macar telenovelistele credule si ca, oricat de disperat ar fi Partidul Popular European dupa crestini-democrati cu sanse de a intra in parlamentul dambovitean, tot nu l-ar accepta pe showman-ul de curte al ceausestilor, C.V. Tudor s-a intors la el insusi. La combinatia de arena de circ si privata publica pe care o inspira discursul sau traditional. Sambata, triplu-candidatul PRM la Presedintie a transmis, fara echivoc, ideea ca, in confruntarea electorala, va fi acelasi din 2000. "Sunt dezlantuit ca un uragan! Am rupt lanturile!", a racnit, el, de la tribuna Salii Palatului, ca prolog pentru o piesa tragi-comica, de tipul celei care, acum patru ani, l-a dus in turul al doilea al prezidentialelor. Actul intai: cadru general cu bietul popor roman, cel mai tare din parcarea istoriei, dar napastuit de nemernicii care comploteaza impotriva lui. Personaje: mafiotii, ungurii, masonii, Oculta, Globalizarea (in 2004, ce-i drept, din piesa lipsesc evreii). Actul doi: protagonisti sunt Basescu si Nastase, intruchiparea raului insuficient definit in primul act. Peste capatanile lor se varsa un potop de acuzatii si mistocareli din care unele ar putea face audienta concurand "Vacanta Mare". Actul trei: apare personajul principal pozitiv, "tribunul", justitiarul cu sabia in mana dreapta, cu simpaticul patruped Leu', mascota PRM, in mana stanga si cu Legea in buzunarul de la spate al pantalonilor. La spate, intrucat cuprinde si obligatia condamnatilor la plata unor daune morale pentru calomnie de a achita despagubirile, iar C.V. Tudor refuza sa se conformeze legii. In aplauzele publicului, justitiarul anunta ca-n doua zile de cand s-a suit la Cotroceni va umple puscariile cu mafioti, ca le va lua averile si le va da la sarmani, ca va blagoslovi poporul cu gratuitati, mancare si bautura pe nimica toata s.a.m.d. Finalul este unul de "musical", in interpretarea cuplului Loghin-Dolanescu. Chiar daca a azvarlit cat colo kippa "flower-power", si-a indesat pe cap coiful de hartie si a inhatat sabia de carton de acum patru ani, devenind personajul in pielea caruia se simte cel mai bine, actorul nu poate fi sigur ca publicul ii va mai cere sa biseze dupa primul tur de scrutin. Fiindca, intre timp, scena s-a schimbat. "Primadona" Iliescu se pregateste de retragerea cu flori, brigada de amatori Isarescu-Stolojan a disparut, iar lumea l-a uitat pe netalentatul jucator de teatru ieftin Emil Constantinescu, autorul moral al ascensiunii "tribunului". In 2004 joaca Basescu, capabil sa planga duios si sa rada gros, convingator in ambele roluri, sa manance la salon de cinci stele, cu cinci tacamuri aurite, dar si sa bea la carciuma cu gloata transpirata. Joaca Nastase, caruia rolul de tocilar al clasei, sensibil si simandicos nu i-l poate lua nimeni, poate doar el insusi, atunci cand face, stangaci, pe batausul de curtea scolii. Pana si el a invatat ca baia de multime nu cauzeaza la sanatate. Or, C.V. Tudor iubeste poporul doar de la inaltimea tribunei, dar se cam fereste de contactul direct cu plebea si, deocamdata cel putin, evita turneele prin tara. In fond, nici publicul nu mai e acelasi din 2000. Atunci consuma "Teleeurobingo show", acum se uita la "Ciao, Darwin!". El cauta show-ul, divertismentul, dar ii plac variatiunile si taxeaza lipsa de imaginatie a prestatorului. Din acest motiv, in 2004, mai-marele PRM ar putea juca in fata unei sali goale.