Cronică de moravuri : Utilizări anexe

E xistă lucruri predispuse, prin însăşi natura lor, utilizărilor multiple. Cu cât un obiect e mai elementar, mai aproape de ipostaza materiei brute, cu atât varietatea utilizărilor sale

E xistă lucruri predispuse, prin însăşi natura lor, utilizărilor multiple. Cu cât un obiect e mai elementar, mai aproape de ipostaza materiei brute, cu atât varietatea utilizărilor sale posibile e, fireşte, mai vastă.

Ieri . O primă gamă de utilizări colaterale o întâlnim în gospodăriile de modă veche, în care, bunăoară, gazul lampant era folosit la frecţii, mămăliga pentru cataplasme, făina pentru scrobit albiturile. De aici fac parte şi întrebuinţările, cu aer magic, ale substanţelor antagonice şi antidoturilor: vinul alb pentru scos petele de vin roşu, zăpada pentru lecuit degerăturile etc.

Azi. Când însă e vorba de atingerea unor scopuri sofisticate cu mijloace primitive sau, invers, de punerea unor instrumente elaborate în slujba unor nevoi mărunte, ingeniozitatea utilizatorului nu mai cunoaşte limite şi reguli.În primul caz, al supravalorificării unor mijloace primitive, avem de-a face cu dexterităţile sărăciei, cu inventivitatea născută din nevoie, ca atunci când foloseam ciorapul de damă în locul curelei de distribuţie.

Al doilea caz, al maltratării sau subutilizării unei resurse specializate – când te slujeşti de un instrument de scris ca să te scarpini, de o brichetă ca să deschizi sticle de bere, e complementar celui dintâi şi derivă, în fond, tot din penurie: obişnuit să-ţi aprinzi ţigara cu chibritul, percepi bricheta ca pe un moft ori accesoriu opţional căruia îi pot găsi nenumărate alte funcţii.

În ambele cazuri, are loc o reînvestire a obiectelor în vederea unei noi cauze finale, o transformare alchimică a oricărui lucru, în ceea ce tocmai lipseşte, în „aurul” momentului. Utilizatorul nevoiaş devine, astfel, un magician dexter al micilor nevoi de peste zi.