Crestere pe veresie

Romanii par descumpaniti. Nu mai stiu, practic, ce sa creada. Guvernul ii bombardeaza cu tot felul de performante economice, care, in mod normal, ar trebui sa le indulceasca viata. In realitate, insa,

Romanii par descumpaniti. Nu mai stiu, practic, ce sa creada. Guvernul ii bombardeaza cu tot felul de performante economice, care, in mod normal, ar trebui sa le indulceasca viata. In realitate, insa, conditiile lor de trai nu cunosc nici o ameliorare. Dimpotriva, tot mai multi se plang de scumpete si lipsa de bani. Nu exista totusi nici o contradictie intre felul in care prezinta guvernul situatia economica a tarii si felul in care o percep oamenii. Productia creste, inflatia se reduce, la fel si somajul. Nimeni nu contesta asemenea fenomene pozitive. Problema este cum sunt obtinute. Pentru a putea produce mai mult, o intreprindere are nevoie de capital pe care sa-l investeasca in vederea extinderii activitatii economice. Banii respectivi pot proveni atat din surse proprii, adica din profitul obtinut, cat si din surse atrase, de la banci sau de pe piata de capital. Economia romaneasca este insa dominata de intreprinderi care nu pot folosi nici una dintre sursele amintite. Datorita faptului ca sunt ineficiente, in loc de profit, realizeaza pierderi. Bancile nu prea le dau credite de teama ca nu le vor mai vedea inapoi. Cu atat mai putin pot obtine intreprinderile romanesti bani de pe piata de capital, care este inca intr-o faza embrionara, deoarece nimeni nu cumpara actiunile unor societati falimentare. Desi lipsa de resurse financare a fost evidenta, produsul intern brut al Romaniei a cunoscut in 2001 unul dintre cele mai ridicate ritmuri de crestere din Europa de Est (5,3%). In pofida secetei si a altor calamitati naturale, guvernul mizeaza si in 2002 pe o expansiune economica sustinuta, de cel putin 4,5%. Cum se dezvolta economia fara bani? Simplu: intreprinderile neperformante care nu primesc de undeva bani si-i creeaza singure. Mecanismul este cunoscut. Consumi energie sau materii prime, dar nu platesti furnizorii. Cu banii respectivi dai salarii si iti continui activitatea. Pe o asemenea schema au avut loc cresterile economice din timpul primei guvernari social-democrate (1992-1996). Partidele de centru-dreapta care au venit la putere dupa noiembrie 1996 au incercat, si intr-o anumita masura au reusit, sa restranga consumul pe veresie. Multe intreprinderi mai functionau doar pe hartie. Spre sfarsitul mandatului, guvernarea precedenta, care pana atunci nu prea se omorase cu reformele structurale, a inceput sa arate chiar bisturiul bolnavilor cronici din economie. Pacientii s-au speriat si au votat masiv in noiembrie 2000 pentru revenirea la traiul pe seama altora. Guvernul Nastase nu s-a lasat prea mult rugat de electoratul sau. Una cate una, intreprinderile aflate in conservare au fost reactivate. Societatile respective au primit tot felul de subventii directe si indirecte, dar cel mai mult le-a ajutat faptul ca guvernul le-a lasat sa-si finanteze activitatea prin arierate, care au explodat din nou, volumul lor apropiindu-se de 50% din PIB. S-a creat astfel o situatie extrem de periculoasa. Cei ce nu-si platesc, sa spunem, factura energetica ii lasa fara bani pe producatorii de electricitate sau gaze naturale, care, pentru a supravietui, nu-si onoreaza, la randul lor, obligatiile fata de stat. La buget vin mai putini bani decat ar fi normal, fapt ce determina guvernul sa reduca cheltuielile programate. Sanatatea, invatamantul, asigurarile sociale trec printr-o grava criza financiara. Pentru a evita colapsul, guvernul incarca factura energetica platita de populatie. Doar, doar la bugetul subtiat de rau-platnicii din economie vor veni mai multi bani. Asteptarile sunt insa zadarnice. Costul intretinerii unei locuinte a crescut atat de mult incat, daca ar fi platit constiincios, multi romani ar ramane fara bani de mancare. Asa ca prefera sa nu plateasca, fapt ce agraveaza si mai mult problema arieratelor, care lasa guvernul fara resursele financiare necesare punerii in aplicare a programului sau economic. Foarte multe cheltuieli prevazute in bugetul de stat pentru primul semestru 2002 n-au putut fi efectuate. Aceasta nu a impiedicat cabinetul Nastase sa vina cu o noua lista de promisiuni. Populatia simte insa tot mai dureros consecintele unei cresteri care are la baza consumul pe datorie. Un recent sondaj de opinie arata ca aproape doua treimi dintre romani considera ca directia in care merge tara este gresita. Potrivit insa aceluiasi sondaj, jumatate din preferintele electoratului se indreapta spre partidul de guvernamant. Nici o asemenea optiune nu este surprinzatoare. Cand majoritatea populatiei declara ca prefera o slujba prost platita, dar sigura, nu poti sa te astepti la o schimbare de directie, care sa duca la locuri de munca bine remunerate, dar nesigure. Daca actualul guvern ramane in preferintele electoratului, creste insa riscul sa nu mai fie si in gratiile finantatorilor externi ai Romaniei. Atat FMI, cat si Uniunea Europeana nu mai pun mare pret nici pe ritmul de crestere economica, nici pe mentinerea deficitului bugetar in limitele stabilite, pentru ca stiu cum sunt obtinute. Ambele institutii internationale cer guvernului sa faca reforme adevarate, sa restructureze industria, indeosebi sectorul energetic, care ar face posibila reducerea arieratelor, si sa privatizeze intreprinderile de stat, ceea ce ar elimina posibilitatea cresterii salariilor fara o justificare economica. In caz contrar, romanii au mari sanse sa ramana doar cu preferinta de a-i vota pe cei care ii duc intr-o directie gresita.