Coruptia isi ia dreptul

Generoasa, limba romana are vreo zece cuvinte in aria semantica a foloaselor ilicite. Mita, spaga, spertul, bacsisul, ciubucul, peschesul, ploconul, parnosul si, mai nou, atentia (un eufemism amabil),

Generoasa, limba romana are vreo zece cuvinte in aria semantica a foloaselor ilicite. Mita, spaga, spertul, bacsisul, ciubucul, peschesul, ploconul, parnosul si, mai nou, atentia (un eufemism amabil), plicul (neutru si ermetic) sau comisionul (asimilat si pervertit o data cu economia de piata), toate descriu mica si marea coruptie. La acestea se adauga o seama de expresii, dintre care cea mai interesanta si cea mai proprie mentalitatii romanesti este "a da dreptul". Ea transforma un castig necuvenit intr-unul cuvenit, incetatenind, la romani, traficul cu favoruri. Pentru a dezradacina aceasta mentalitate si a purifica relatiile sociale este nevoie de actiuni radicale, nu de alte cuvinte formate cu prefix sau de planuri gigantice desfasurate pe trei-patru directii, pe care mintea abia reuseste sa le incapa. Insa, pe masura ce intentiile se anunta mai grandioase, faptele devin tot mai meschine ori chiar contrare proiectelor declarate. Campania anticoruptie, aflata pe toate buzele simandicoase, tinde, confruntata cu faptele, sa ajunga o mare prostire nationala. La dispozitia guvernului, senatorii din Comisia juridica le-au oferit chiriasilor Regiei Protocolului de Stat posibilitatea sa cumpere locuintele in care stau. Este vorba de vreo 200 de vile sau de apartamente in vile si blocuri, majoritatea ocupate de noua nomenclatura. Reprezentantii acesteia au ca principal merit pe acela de a fi fost, intr-o perioada sau alta, oamenii puterii. Ei "au cotizat" dupa posibilitati la prosperitatea partidelor conducatoare si a tovarasilor de drum si, cu oportunismul in sange, au trecut la timp de partea celui tare. Pentru devotamentul sau in slujba PDSR-PSD, somnorosul Oliviu Gherman a fost rasplatit de Ion Iliescu cu postul de ambasador la Paris. De la guvern, "si-a primit dreptul" de a-si cumpara apartamentul din Kiseleff. Banii nu sunt o problema pentru domnul ambasador, fiindca unii din membrii familiei sale au intrat de mult in afaceri. Ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu, ocupa o vila de 8 camere, pe care, bineinteles, si-o poate cumpara. Serban Mihailescu, Vasile Dancu, Gheorghe Fulga, Constantin Sava, Nicolae Vacaroiu, Traian Basescu si altii "au fost cinstiti" in acelasi fel. Aceasta tot trafic cu favoruri se cheama. Fiindca nu este vorba de niste apartamente de 70 de metri patrati in cartierele-ghetou ale oraselor, ci, in multe cazuri, de vile cu crama la subsol si piscina in curte, intretinute cu grija de administrator. Daca pentru Regia Protocolului de Stat erau o povara, ar fi putut sa le scoata la licitatie, obligandu-i pe nomenclaturisti sa intre in competitie. Prin favoarea guvernului insa, demnitarii au fost daruiti cu regimul cetatenilor de rand. Consilierii locali, chiar si dupa scandalul declansat la Primaria Capitalei, sunt, in continuare, favorizati. Daca unii dintre ei au fost siliti sa nu mai faca afaceri cu primariile pe care le conduc, privilegiul de a face parte din consiliile de administratie ale regiilor si companiilor de stat le-a ramas. Deputatii PSD, un partid, in general, disciplinat, nu puteau sa le acorde dispensa de la incompatibilitati, fara acordul conducerii. Tot asa, senatorii PSD din Comisia juridica nu amanau, cu de la sine putere, proiectul Legii privind controlul averilor demnitarilor, trimisa de guvern, dupa ce presa l-a acuzat ca a blocat-o. Mai intai, un important membru al UDMR - formatiune aliata la guvernare - Gyorgy Frunda a tras concluzia ca legea nu numai ca nu e buna, ci e chiar periculoasa. Dupa acest semnal, socotit competent, ca doar venea din partea unui jurist priceput, senatorii din comisia ce trebuia sa o avizeze pe fond, juristi cunoscuti si ei, au amanat-o, ca sa studieze cum este obiceiul prin alte tari ale Europei. Este limpede insa ca acest proiect de lege nu convine demnitarilor. Daca ar fi nevoiti sa-si declare public si periodic averile, atunci ar trebui sa justifice si sursele din care acestea s-au ingrosat. Dupa schema ce tinde sa devina clasica - guvernul, presedintele trambiteaza campania anticoruptie iar partidul de guvernamant perie si face permisive, in Parlament, legile care au tangenta cu aceasta - Legea declararii averilor demnitarilor va avea soarta ordonantei de urgenta prin care se vand locuintele de protocol. In fond, nimeni nu are chef sa dizloce mentalitati gaunoase. Singurul succes notabil pe frontul luptei impotriva coruptiei este trecerea de la negarea fenomenului la recunoasterea si acceptarea lui.