Consumatorus-captivus

Clientul rămâne prins în plasa monopolurilor de stat şi private Clientul abonat la apă, gaze sau curent este victimă sigură, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent.

Clientul rămâne prins în plasa monopolurilor de stat şi private

Clientul abonat la apă, gaze sau curent este victimă sigură, din cele mai vechi timpuri şi până în prezent. Privatizarea, hitul anilor '90, n-a adus nimic bun pentru românul condamnat lunar la plata facturii.

Monopolurile de stat au trecut în proprietatea companiilor private şi pa! Atât, şi nimic mai mult. Chiar aşa, ce a avut de câştigat omul de rând din privatizarea unui Distrigaz sau altuia către francezi, nemţi sau alţi investitori de peste mări şi ţări? Că managementul vorbeşte pe limba lui Voltaire, nu a lui Caragiale?

Asta, da. În rest, blocurile sar în aer ca pe vremea războiului, iar vinovate sunt mereu…"scurgerile de gaze". Apoi, ce mare brânză pentru locatarul posesor de robinet a adus privatizarea regiilor de apă din marile oraşe? Factura arată altfel, poţi plăti prin card şi cam atât.

La fel, în cazul "România-Electrica": Electrica Muntenia Sud, Electrica Banat, Electrica Oltenia, Electrica Dobrogea şi câte or mai fi, majoritatea şi-au găsit stăpân privat. Cu toate astea, penele de curent sunt din ce în ce mai dese, iar abonaţii îşi fac provizii tot mai mari de lumânări. Niciodată stăpânii reţelelor nu au bani suficienţi de investiţii.

Au însă o mare pricepere să încaseze la timp facturile. N-ai plătit, te-ai ars! Corect, e dreptul lor. Însă nici măcar aici nu e lege. În Zăbrăuţi-Ferentari, furtul de curent electric este sport de cartier, tolerat de compania furnizoare pe spinarea bunilor-platnici din restul Capitalei. Să fim bine înţeleşi: nu înseamnă că privatizarea în sine a fost o tragedie.

Dimpotrivă, era singura cale pentru a răpune "căpuşele" care sugeau toată vlaga financiară a fostelor întreprinderi de stat. Dar, după vânzarea mamuţilor-monopol, statul avea obligaţia să stea cu ochii pe noii stăpâni ai gazului, curentului etc.

Dacă tot n-a scos o avere din privatizarea lor, măcar să-i ţină în priză pe noii stăpâni cu investiţiile promise şi grija pentru consumator. Că de aia tocăm milioane de euro de la buget cu droaia de instituţii (vezi ANRE, ANPC, AVAS) pentru "reglementare" şi "protecţia consumatorului". Vacs! Armata de opecişti dă năvală cel mult prin pieţe, eventual însoţită de camere tv, şi nici în cot n-o doare de drepturile consumatorului-captiv.

Totul se petrece sub ochii şi pe banii noştri. În rest, le-am bifat pe toate, în felul nostru. Avem privatizare, dar nu şi concurenţă.

Am vândut mamuţii ca să scadă preţurile, dar facturile se scumpesc continuu. Am înfiinţat instituţii care să verifice calitatea serviciilor, dar clienţii sunt tot mai lipsiţi de protecţie. Dar mai-marii României privatizate n-au timp de plătitorii de facturi. Sunt prea ocupaţi să ne integreze, să implementeze, să lupte cu doctrina, cu corupţia, că nu mai au timp de papagalul de consumatorus-captivus.