Concernul Halliburton transforma razboiul intr-o activitate de afaceri (I)

O carte publicata in aceste zile in America dezvaluie legaturile de afaceri cu Pentagonul ale marii companii texane, condusa vreme indelungata de vicepresedintele SUA, Dick Cheney

Numele concernului Halliburton a devenit de mult sinonim al legaturilor de afaceri dintre marele business din Texas si cercurile Pentagonului si ale Casei Albe, in special in a doua jumatate a anilor '90, cand presedinte al Consiliului de Administratie a fost Dick Cheney, in prezent vicepresedinte al SUA, si anterior ministru al Apararii. Senzationale sunt in aceasta privinta dezvaluirile facute in ultima sa carte: "Halliburton Agenda. The Politics of Oil and Money" (Agenda Halliburton. Banii si politica titeiului) de reputatul publicist american Dan Briody, specialist in activitatile marilor firme de afaceri. Povestea isi are inceputurile in timpul primului razboi impotriva Irakului, din 1991, cand trupele in retragere ale lui Saddam Hussein au dat foc sondelor de petrol din Kuweit, ceea ce a necesitat o activitate intensa, pe o perioada de un deceniu, pentru stingerea incendiilor si repunerea in functiune a sondelor. Costul operatiunii, incredintata in cea mai mare parte firmei Halliburton, s-a ridicat la o cifra ametitoare, circa 200 miliarde dolari. "Pentru prima oara de la razboiul din Vietnam, Halliburton se afla din nou pe cai mari in businessul cu logistica militara. Sfarsitul primului razboi din Golf a insemnat, nici mai mult, nici mai putin, decat renasterea businessului cu comenzile din afara tarii", scrie autorul. Comenzile militare: gaina care face oua de aur pentru businessmeni Acest business nu reprezenta o noutate. Firmele particulare au ajutat multa vreme eforturile de razboi, afirma Briody. In ultimii 10 ani, insa, comenzile pentru activitatile militare din afara tarii au inregistrat mutatii dramatice. Firmele particulare au sprijinit fortele militare in absolut toate domeniile, de la procurarea de armament si asigurarea de service pentru acest armament, pana la instructia trupelor si activitati de logistica. In deceniul dupa primul razboi din Golf, numarul firmelor contractante din jurul campurilor de lupta si in interiorul acestora a sporit de zece ori. Se estimeaza ca, in prezent, pentru fiecare 10 soldati din Irak exista un angajat al firmelor particulare contractante. Iar Halliburton isi taie partea leului. Impresionat de activitatea desfasurata de Halliburton in Kuweit si in perspectiva unor noi conflicte de natura similara, Pentagonul, condus pe atunci de Dick Cheney, a scos la licitatie efectuarea unui studiu de fezabilitate in ce priveste modul in care o firma particulara poate oferi sprijin logistic fortelor militare in cazul unor actiuni militare. Era vorba de 13 diferite "locuri fierbinti" din intreaga lume si de serviciile care puteau fi oferite, de la constructia de baze militare pana la asigurarea hranei pentru soldati. Licitatia a fost castigata de firma Kellogg Brown & Root (KBR), o ramura a Halliburton. Studiul, care ramane secret pana astazi, l-a convins pe Cheney ca este pe deplin posibil sa fie perfectat un contract-umbrela acordat unei singure firme, document poreclit "Mama tuturor contractelor". Acest tip de contract a fost folosit incepand din 1992 de fiecare data cand trupele americane au fost desfasurate in afara tarii. Prima firma care a primit un asemenea contract - pe o durata de cinci ani - a fost chiar cea care a intocmit studiul amintit - KBR. Un cec in alb din partea guvernului Acest prim contract a scos firma din dificultatile financiare prin care trecea si a sporit, in acelasi timp, vertiginos profiturile companiei-mama - Halliburton. Practic, aceasta primea un cec in alb din partea guvernului. Profitul era stabilit pe baza de procentaj din totalul costurilor, cu cat costurile sunt mai ridicate, cu atat profitul e mai mare. Nici nu se uscase bine cerneala pe primul contract, ca trupele americane au si fost desfasurate in Somalia, in cadrul operatiunii Restore Hope, angajati ai KBR ajungand la fata locului chiar inaintea soldatilor. Rezultatul? Un castig de 109,7 milioane dolari. In august 1994, operatiunea Support Hope, din Ruanda, s-a soldat cu un profit de 6,3 milioane dolari. In septembrie acelasi an, operatiunea Uphold Democracy, din Haiti, a adus firmei 150 de milioane de dolari, iar in octombrie 1994, operatiunea Vigilant Warrior inca 5 milioane de dolari. Angajatii companiei faceau de toate: construirea de baze militare, aprovizionarea trupelor cu alimente, combustibili si munitii, curatatul latrinelor, pana si spalatul rufelor soldatilor. Reprezentantii ei participau la intalnirile de Stat Major si erau tinuti la curent cu toate amanuntele unei anumite misiuni. "Pur si simplu firma a devenit o unitate a armatei americane", constata autorul cartii. (Va urma)