Cine, cum si ce vorbeste despre gripa aviara?

Democratia presupune ca opinia publica sa fie bine informata, inclusiv, daca nu chiar mai ales, privind securitatea nationala. Dimensiunea militara, economica, de mediu, politica si societala, -

Democratia presupune ca opinia publica sa fie bine informata, inclusiv, daca nu chiar mai ales, privind securitatea nationala. Dimensiunea militara, economica, de mediu, politica si societala, - conjugate, alcatuiesc tabloul complet al linistii noastre. Cel putin asa a decis summitul NATO din 1991, care a identificat cele cinci dimensiuni ale oricarei abordari sau doctrine de securitate. La care Romania trebuie sa se ralieze.

Dr. Mireille Radoi
Expert in Studii de Securitate
La aceasta insa mai trebuie adaugata una, doar sugerata de expertii NATO, si despre care se vorbeste prea putin: capacitatea institutiilor de a comunica in problematica de securitate, de la identificarea pana la gestionarea ei. Pierderea increderii in capacitatea institutiilor de a face fata riscurilor de securitate duce la erodarea credibilitatii si legitimitatii detinatorilor puterii. Cu efecte greu de estimat pe termen scurt, mediu sau lung. Iar ,increderea" este o imponderabila care trebuie gestionata cu multa finete. Celulele sau comitetele de criza decid masurile necesare pentru a identifica si preveni amenintarile si pentru a inlatura pericolul. Dar cetateanul percepe sau nu pericolul in chestiune? Si daca da, cum? Devine el un actor al propriei securizari ori dimpotriva! Nivelul suportului public influenteaza decisiv actiunea de diminuare sau stopare a unui pericol, mai cu seama in cazul acelora cu vizibilitate redusa. Parea paradoxala nunta din Ceamurlia (Tulcea) intr-un loc cu risc ridicat de gripa aviara, dar era mai importanta decat carantina pe agenda comunitatii locale! In situatii de criza, publicul percepe diferit riscul de securitate invocat de specialisti. Expertii considera relevante efectele dramei, precum si probabilitatea ca ea sa se intample. Practic, orice risc se caracterizeaza prin aceste variabile. Reactia publicului la risc este adesea revolta manioasa derivata din perceperea unui pericol si nu coreleaza neaparat nici cu probabilitatea de aparitie a evenimentului, nici cu magnitudinea efectelor, fiind o emotie violenta, specifica multimilor. In privinta perceptiei, se disting: pericolul iminent (Sabia lui Damocles), amenintare care se poate materializa oricand si ar fi un dezastru; sursa de risc este artificiala, iar pericolul deriva din incapacitatea de a prevedea momentul accidentului (ex. centralele nucleare); dusmanul insidios (Cutia Pandorei), amenintarea este invizibila si se adreseaza sanatatii sau bunastarii, putand fi cauzata de ingrediente ori componente din apa, aer sau hrana; efectele nu sunt catastrofice si nu apar imediat; desi riscul in sine poate sa fie minor, exista o puternica tendinta de a-i invinovati pe cei implicati (ex. agenti patogeni, modificari genetice); analiza cost-beneficiu (Balanta Atenei), unde riscul este egal cu diferenta dintre ceea ce se poate castiga si ceea ce se poate pierde, gandind probabilist pentru asumarea lui (ex. piramidele financiare); adrenalina motiveaza (Mitul lui Hercule), expunerea este voluntara si activa, fiind dorita in virtutea convingerii ca i se pot controla consecintele. Ca-n cazul nuntasilor cu pricina! Oamenii se revolta mai degraba decat sa ajute la aplicarea masurilor - mai cu seama oameni fara educatie de securitate sau fara deprinderi in astfel de cazuri. Asa cum este astazi populatia Romaniei! O pseudoexplicatie ne-ar putea plasa in urmatorul cerc: publicul este furios pentru ca nu intelege si nu intelege pentru ca este furios. De fapt, populatia reactioneaza afectiv, avand alte referentiale decat ,intelegerea" situatiei. In situatii de urgenta, mesajele referitoare la risc si la metodele de contracarare trebuie sa ajunga cat mai repede la public, iar sursa sa fie institutia abilitata sa rezolve respectiva situatie (presedinte, prim-ministru, ministri etc.). Informatiile sa fie suficiente pentru a fi clare: concizia poate atrage confuzia. Modul in care se comunica poate genera riscuri suplimentare. Nu amenintarea in sine, ci si maniera in care o comunicam poate deveni sursa de amenintare. Riscul gripei aviare va fi un test pentru autoritati (si) din acest punct de vedere.