Cicladele, perlele Mării Egee

Insulele Ciclade sau Perlele Mării Egee numără 56 de insule mai mici sau mai mari. Dilos este foarte aproape de Mykonos, care se mai numeşte insula luminii, stânca ce în trecut a fost cel

Insulele Ciclade sau Perlele Mării Egee numără 56 de insule mai mici sau mai mari. Dilos este foarte aproape de Mykonos, care se mai numeşte insula luminii, stânca ce în trecut a fost cel mai extraordinar centru religios, artistic şi comercial al antichităţii elene, insula natală a lui Apollon şi Artemis.

Astăzi Dilos nu este decât un vast câmp de ruine, printre care se remarcă: Agora (piaţa), tezaurele diferitelor cetăţi, Porticul lui Antigoni, teatrul, Terasa leilor, sanctuarul Taurilor, templul lui Apollon, pritaneul şi mai multe case din pământ decorate cu mozaicuri magnifice reprezentând delfini, un satir, Dionysos cu toiagul într-o mână şi timpanul în cealaltă, călare pe o panteră.

Mykonos, cu nenumărate biserici, mori de vânt, străduţe înguste în scări, este tipul caracteristic de insulă cicladică. Începând cu sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, ea se bucură de un mare renume internaţional şi atrage o mulţime de admiratori care aici pot să-şi petreacă în mod plăcut zilele şi nopţile.

Andros, numită în trecut Hydroussa, datorită izvoarelor sale cu ape minerale, este cea mai nordică dintre insulele Cicladelor. Capitala insulei, Andros, numită de asemenea Kato Kastro sau Chora, are case frumoase în stil insular şi un mic muzeu ce cuprinde mai ales inscripţii vechi găsite la Paleopolis, pe locul vechiului Andros.

Tinos. Nu departe de Mykonos se găseşte Tinos, o insuliţă tipică cicladică, o mică bijuterie de arhitectură populară insulară. Mai presus de toate însă, insula Tinos se mândreşte cu biserica sa în marmură, Panaghia Evanghelistria. În apropierea bisericii se află un muzeu de pictură unde sunt expuse opere originare din Tinos şi un muzeu arheologic care găzduieşte diferite antichităţi provenite în special din săpăturile făcute în templul lui Amfitri şi Poseidon.

Syros este una dintre insulele cele mai active ale mării Egee, atât din punct de vedere economic, cât şi cultural. Capitala sa, Ermoupolis, capitala Cicladelor, se mândreşte cu edificii în stil neoclasic, cum este biblioteca primăriei, vechiul teatru Apollon, ce rememorează epoca în care aceasta era un important centru maritim şi industrial. Satele de munte şi de la malul mării sunt extrem de pitoreşti.

Naxos, cea mai mare şi mai fertilă dintre insulele Cicladelor, este acoperită cu viţă-de-vie, măslini, livezi şi grădini de zarzavaturi. Acestei bogăţii agricole i se adaugă cea a solului, care produce smirghel şi marmură.

Capitala, Naxos, este un orăşel pitoresc cu caracter medieval, în apropierea căruia se zăresc ruinele unei cetăţi miceniene şi poarta colosală a unui templu consacrat lui Apollon din secolul al VI-lea î.Ch.
Muzeul găzduieşte o bogată colecţie de antichităţi cicladice şi miceniene şi câteva statuete din epoca clasică. Satele insulei încântă pe toţi cei care caută un "colţişor liniştit".

Milos, insula Afroditei (Venus) şi catacombele sale, constituie, împreună cu Kimolos, Antimilos şi Folegandros, grupul Cicladelor sud-vestice. Aici a fost descoperită, în secolul trecut, celebra statuie a lui Venus, gloria Muzeului Luvru.

Aproape de satul Klima se află catacombele cele mai importante din lume după cele de la Roma. Amenajate în secolul I d.Ch., ele au o lungime de 200 m, labirintul galeriilor lor închide 294 de morminte săpate în ziduri sau în pământ şi decorate cu simboluri sau fresce.

Joc de culoare alb-albastru

În Santorini se ajunge mai mult pe apă, o excursie sau o variantă de traseu putând începe din Creta. Deacolo, pe un vas de croazieră de lux se ajunge în frumoasa insulă alb-albastră în circa patru ore. Aşezată mai mult pe înălţime, cu case şi alei şerpuite ce duc către un vârf ce-ţi oferă o privelişte superbă, Santorini trăieşte numai din turism şi artă meşteşugărească.

Localnicii şi-au deschis fiecare ori o cafenea, ori un mic restaurant sau o tavernă, ori un magazin cu obiecte tradiţionale. Dacă nu au una din toate acestea, atunci cu siguranţă casa este transformată în pensiune. Majoritatea caselor au câte o mică piscină şi, cu cât eşti mai la înălţime, cu atât poţi privi mai bine în piscinele ori curţile celorlalţi ori să vezi marea de un albastru intens.

Multe case sunt reşedinţe de vacanţă şi sunt folosite doar vara, iarna vântul puternic fiind destul de greu de suportat. Practic, insula poate fi străbătută de la un capăt la altul în maximum două ore la pas (străduţele înguste nu permit decât acces pietonal) şi poţi să-ţi cumperi fie obiecte de ceramică, fie o cafea ori alte suveniruri din insula iubirii. De menţionat ar fi că preţurile sunt de două-trei ori mai mari decât în Grecia continentală.

Pentru îmbarcarea într-un mijloc de transport plutitor este nevoie să cobori nişte trepte şerpuite ori să plăteşti pentru un teleferic circa 4 euro/persoană. Coborârea pe scări se poate face pe măgăruş, preţul fiind mai mic şi excursia mai pitorească. Trebuie ţinut cont de hurducăielile măgăruşului şi de faptul că traseu e presărat cu fecale ale acestuia, urât mirositoare.

Dacă alegeţi Santorini, pentru o vacanţă frumoasă este de preferat să închiriaţi în zonă un mijloc de transport cu care să vă deplasaţi prin împrejurimi. Astfel, merită închiriată o maşină sau, mai ieftin, un scuter, cu care să vă plimbaţi pe insulă.

Există şi varianta transportului cu un autobuz special pe ruta Kamari-Fira-Oia, însă ar fi de preferat să rămâneţi o seară în Oia pentru a prinde un apus de soare. Prin urmare, cel mai indicat este închiriatul unei maşini de care să dispuneţi după bunul plac.