"Cei care-si ridica o casa nu stiu ce sa ceara de la arhitect"

Majoritatea celor care-si permit sa ridice o casa nu stiu ce sa ceara de la un arhitect, spune conferentiar doctor Virgil Polizu de la Facultatea de Arhitectura Ion Mincu. Multi vor fie lucruri

Majoritatea celor care-si permit sa ridice o casa nu stiu ce sa ceara de la un arhitect, spune conferentiar doctor Virgil Polizu de la Facultatea de Arhitectura Ion Mincu. Multi vor fie lucruri imposibile, fie constructii de prost gust, care nu cadreaza in nici un fel cu peisajul inconjurator, cu destinatia finala a cladirii sau cu personalitatea proprietarului. "Vreau o casa care sa arate asa!" - aceasta ar fi solicitarea tip adresata arhitectului de catre cei dispusi sa investeasca bani in ridicarea unui imobil, la baza alegerii lor stand de obicei doar o poza de revista. Imaginile pot fi frumoase, asta nu inseamna ca pot fi transpuse ca atare oriunde si oricum. "Spre exemplu, ni se cere sa facem niste case foarte mari, luate din reviste, pe terenuri foarte mici", spune profesorul Polizu. "Arhitectul e privit ca un simplu prestator de servicii, ca un frizer. Chiar si stilistii isi permit sa spuna: "Doamna, nu va prinde coafura asta". Noi nu ne-am impus, si aici e poate si vina noastra. Nu am reusit sa replicam la fraze de genul: "Sunt banii mei si fac ce vreau cu ei!" sau "Eu o sa stau in casa asta, deci o faceti cum vreau eu". De aceea, multe constructii nou aparute dupa '89 incoace pot fi incadrate usor la categoria kitsch". Legea prevede ca beneficiarul unei constructii are nevoie de arhitect doar in faza de obtinere de autorizatii de constructie. "Dupa obtinerea autorizatiei, nimeni nu mai urmareste cum se ridica cladirea. Asa se face ca, pana si in zonele cu case vechi, protejate arhitectonic, apar tot soiul de buncare cu termopane". Casele facute "din economie" sunt usor de reperat: arata de obicei ca un paralelipiped fara nici un element decorativ original, fara identitate. Proprietarii "buncarelor" nu se gandesc ca astfel de cladiri sunt greu de revandut, cu atat mai greu cu cat, in timp, gusturile celor ce doresc sa-si achizitioneze un imobil se rafineaza. Bucurestiul e plin de cladiri care frizeaza prostul gust, pe parcursul ridicarii carora se schimba cateva echipe de arhitecti - rareori un singur specialist e lasat sa-si duca munca pana la capat. Competentele sale intra de obicei in conflict cu gustul sau cu ambitiile clientului sau care-si doreste "ceva mai mare", "mai altfel", "mai ieftin"... Desi pe piata autohtona a constructiilor exista tot ce inseamna materiale si tehnologie de ultima ora, calitatea mainii de lucru nu este din pacate mult diferita fata de cea anterioara anilor '90, spune profesorul. Asa se face ca, de multe ori, tehnologiile moderne sunt aplicate prost: fatade faiantate care arata ca peretii de WC, suprafete de aluminiu batute cu ciocanul... "Altii vor sa foloseasca gresii subtiri, cum au vazut ei la vilele din Grecia sau Turcia, fara sa tina cont de faptul ca iarna de aici e total diferita de cea din spatiul mediteranean". "E clar ca oamenii au vazut mult, ca sunt umblati, dar e ca si cum ar fi citit o carte buna fara sa inteleaga ce trebuie din ea. Lipseste o corecta interpretare a informatiei estetice arhitecturale. Pentru multi investitori, rolul arhitectului in edificarea unei case este vag si incorect perceput. E drept ca si arhitectii nostri, pusi ani de-a randul sa faca blocuri, trebuie sa se dezvete de naravul de a copia proiecte din afara".