Ce se ascunde în „Triunghiul Bermudelor” din România. Britanicii susțin că e locul de unde „nimeni nu iese la fel cum a intrat”

Odată cu apropierea zilei de Halloween, care e sărbătorită în fiecare an pe 31 octombrie, din SUA și până în Europa crește apetitul pentru paranormal și locuri enigmatice. Cu multe zile înainte de Halloween, dar și după, oamenii se simt mai atrași ca oricând de inexplicabil și de lucruri la care altfel s-ar gândi poate mai puțin. Pădurea Hoia-Baciu din România este unul dintre locurile care continuă să suscite interes, la mai bine de șase decenii de când în zonă a fost documentat un caz care are legătură cu fenomenul OZN.

Britanicii de la The Guardian au realizat un reportaj despre Pădurea Hoia-Baciu, pe care o numesc „Triunghiul Bermudelor” din Transilvania. Despre această pădure se mai spune și că este „unul dintre principalele locuri de pelerinaj din lume pentru iubitorii de paranormal”. 

Pentru a desluși din misterele locului, realizatorul reportajului, Daniel Stables, care este autorul unei cărți de succes în Regatul Unit „Fiesta: A Journey Through Festivity”, a apelat la un ghid turistic din zonă, care le-a explicat motivele pentru care locul mai e numit și „Triunghiul Bermudelor din Transilvania”. 

„Atâția oameni au dispărut aici, unii spun că este un portal către o altă dimensiune”, a spus Marius Lazea. Jurnalistul brianic a ales să vadă cu ochii săi grozăzviile despre care a aflat de-a lungul timpului și a decis să meargă într-o plimbare nocturnă prin pădure. 

Pădurea bântuită, explorată noaptea

„Marius mă conduce prin ceea ce este adesea descrisă drept cea mai bântuită pădure din lume: Hoia-Baciu, o milă pătrată de pădure nativă seculară la periferia orașului românesc Cluj-Napoca. Vine aici trei nopți pe săptămână în ultimii 12 ani, dar chiar și el pare puțin neliniștit în timp ce își arcuiește lanterna ca un reflector pe zidurile înnodate de ulmi și fagi care ne îmbrățișează din toate părțile, arătând atât de deși încât ar putea fi granița lumii cunoscute. Marius arată cu lanterna spre câteva perechi de fagi subțiri, stranii în simetria lor, cu crengile împletite în arcade – portaluri sau porți stelare, ați putea specula, dacă ați poseda o imaginație deosebit de febrilă. «Mulți au intrat aici și nu au mai ieșit. Dar nu vă faceți griji», adaugă el, întorcându-se spre mine cu un rânjet. «Turneele noastre au o rată de returnare de 100%»”, scrie britanicul.

În reportaj se mai amintește și că relatările despre întâmplări stranii de aici datează de secole în urmă și că pădurea este numită după un păstor local despre care se spune că a dispărut în trecutul îndepărtat, împreună cu 200 dintre oile sale. „Dar Hoia-Baciu a intrat în atenția internațională în 1968, când un tehnician militar pe nume Emil Barnea a fotografiat ceea ce a descris ca un OZN plutind deasupra unei poieni circulare din centrul pădurii. În deceniile care au trecut de atunci, Hoia-Baciu a atras yoghini, șamani, ufologi și investigatori paranormali din întreaga lume, curioși să experimenteze energiile stranii despre care se spune că răsună prin pădure”, adaugă sursa citată.

O pădure pusă în pericol de expansiunea orașului

Britanicii scriu că pădurea, care e unul dintre principalele locuri de pelerinaj din lume pentru iubitorii de paranormal, ar fi amenințată. „Suburbiile vestice ale orașului Cluj-Napoca – un centru tehnologic modern cu peste 400.000 de locuitori, descris drept Silicon Valley a Europei de Est – invadează zona, iar dezvoltatorii insistă să obțină permisiunea de a defrișa copacii pentru a construi blocuri. Cu excepția câtorva hectare care adăpostesc stejari mediteraneeni rari la nivel local, pădurea nu este protejată oficial, dar Marius speră că firma pe care a co-fondat-o – Proiectul Hoia-Baciu – va ajuta la schimbarea acestei situații, încurajând autoritățile să recunoască valoarea pădurii ca atracție turistică. Compania oferă plimbări de zi și de noapte în pădure, sesiuni de yoga, prelegeri despre paranormal, vânătoare de comori și jocuri de evadare – și chiar, pentru cei deosebit de neînfricați, camping peste noapte”, mai scrie britanicul.

Și tot aici sunt amintite câteva din poveștile care țin de pădure și care dau fiori. O poveste faimoasă descrie o fetiță de cinci ani care a dispărut în timpul unui picnic în familie, doar pentru a se rematerializa cinci ani mai târziu, fără nicio amintire a ceea ce i se întâmplase. Relatări mai frecvente descriu telefoane mobile și echipamente foto care se opresc inexplicabil la intrarea în pădure, în timp ce reacțiile emoționale variază de la o frică totală la stări de extaz. Unii oameni relatează că văd erupții ciudate pe piele, aud șoapte fără trup printre copaci sau simt mâini care îi apucă sau îi împing, chiar și atunci când sunt siguri că sunt singuri.

„Marius scoate un iPad din rucsac și îmi arată imaginile OZN care au catapultat Hoia-Baciu în atenția internațională în anii 1960. Granulate și monocrome, acestea par să înfățișeze o farfurie zburătoare asemănătoare unui buton plutind deasupra copacilor. Răsfoiește zeci de alte fotografii făcute în anii precedenți și de atunci, cu obiecte similare asemănătoare farfuriilor, sfere strălucitoare sau apariții asemănătoare fantomelor. Fotografiile enigmatice de acest gen au fost un element central al cercetărilor paranormale timp de mai bine de un secol, nefiind prea utile ca dovezi, dar merită menționat faptul că Barnea nu a profitat de pe urma publicării fotografiilor sale - dimpotrivă, și-a pierdut locul de muncă în armată, guvernul comunist neprivind cu ochi buni orice are o tentă supranaturală”, mai scrie în reportaj.

Enigme peste enigme

Locul este cu adevărat unul enigmatic, iar știința are puține răspunsuri. Din acest motiv puținii oameni de știință care au studiat zona nu au reușit să se pună de acord și nici să explice fenomenele de acolo.

„Deși multe dintre povești pot fi neverificabile, există multe lucruri în fața ochilor mei care sunt incontestabil ciudate. De jur împrejur sunt copaci ale căror trunchiuri sunt îndoite și răsucite în forme fantastice. Unii se umflă spre exterior la bază, coroanele lor dispărând în noaptea neagră, astfel încât seamănă cu niște cârlige gigantice pentru carne atârnate de cer. Alții se apleacă ca lumânările topite sau sunt îndoiți în modele ciudate, spiralate. Au fost oferite diverse sugestii pentru a explica deformarea copacilor: vânturile de uragan ar fi putut îndoi puieții sau nivelurile natural ridicate de radiații din sol explică creșterea lor strâmbă. Dar investigațiile științifice nu au scos la iveală nicio dovadă satisfăcătoare.”

La final, autorul susține că nu a văzut cu ochii săi niciun fenomen paranormal în timpul petrecut prin pădure. Cu toate acestea, Transilvania rămâne, în opinia sa, în general, un loc care stârnește imaginația, unde granița dintre realitate și folclor este estompată. Și e una dintre cele mai misterioase provincii românești.

„Celebrul vampir Contele Dracula, creat de Bram Stoker, este asociat pentru totdeauna cu Transilvania, iar Castelul Bran – un monolit saxon cocoțat pe un afloriment stâncos din Munții Carpați, la aproximativ patru ore de mers cu mașina la sud de Hoia-Baciu – este promovat cu entuziasm drept «Castelul lui Dracula». Deși seamănă puțin cu ruina întunecată descrisă ca fiind locuința lui Dracula și nu există dovezi că l-ar fi inspirat pe Stoker, este totuși o atracție majoră pentru fanii a tot ceea ce este gotic și macabru – în special în preajma Halloweenului, când castelul găzduiește petreceri costumate”, mai scrie el.

Concluzia sa este că „chiar și Transilvania învăluită în mituri – literalmente, «locul de dincolo de pădure» – pare solidă și previzibilă în comparație cu aceste păduri stranii, care par a fi, din motive radioactive, atmosferice sau pur și simplu folclorice, un punct de legătură pentru puterea imaginativă umană.”