Capsuna spaniola nu tine mult de foame

Saptamana de saptamana, cu o regularitate de ceas elvetian, Ministerul Muncii organizeaza conferinte de presa pe tema romanilor care lucreaza in strainatate. Conferintele, pline de fapte pozitive,

Saptamana de saptamana, cu o regularitate de ceas elvetian, Ministerul Muncii organizeaza conferinte de presa pe tema romanilor care lucreaza in strainatate. Conferintele, pline de fapte pozitive, seamana cu niste anunturi tip "Cotele apelor Dunarii". In Spania, capsuniada e in crestere, Germania a ajuns la cota +5000, Portugalia asteapta niste bucatari de-ai nostri etc. Doar Israelul e in scadere usoara, dar acolo fac valuri mari cei o suta de mii de romani care lucreaza la negru. Si, saptamana de saptamana, tot cu o regularitate de ceas elvetian, politia aresteaza pe capete falsi intermediari de forta de munca pentru strainatate. Activitatea frenetica a celor doua institutii, care lucreaza in paralel, are o explicatie simpla. Oportunitatea oferita romanilor de a lucra in Occident e un real succes al Guvernului Nastase. In doar doua luni de la infiintare, Oficiul National pentru Plasarea Fortei de Munca in Strainatate a trimis 12.000 de oameni afara. Pentru o tara care a promis FMI-ului ca va amputa, in acest an, 25.000 de posturi din industrie, exportul de somaj reprezinta o adevarata gura de oxigen. In plus, in momentul de fata, Romania a ajuns dependenta de banii pe care unii din cetatenii ei ii castiga pe alte meleaguri. Astfel, anul trecut, "strainezii" nostri au trimis acasa peste un miliard de dolari. Toate aceste lucruri sunt mentionate, de fiecare data, de oficialii Ministerului Muncii, pentru a-si indeplini planul la imagine. Din pacate, datorita unor gauri in legislatie si indolentei ministerului, exportul de someri nu merge intotdeauna bine. Pana acum, in toata tara, de la Timisoara la Bucuresti, cateva mii de oameni s-au trezit si cu banii "de comision" luati si intorsi inapoi de la granita. Peste noapte, in domeniul intermedierilor au aparut zeci de escroci inarmati cu fel de fel de stampile, de preferinta cat mai mari si mai impozante. Acest lucru a fost posibil si pentru ca Ministerul Muncii n-a mediatizat suficient faptul ca plecarea in strainatate nu se poate face decat prin firmele acreditate de aceasta institutie. Dar necazuri mari au si unele din firmele acreditate, caci bonitatea acestora e verificata superficial. In mod normal, respectivele firme, care sunt toate niste SRL-uri, trebuiau sa constituie o garantie bancara la fiecare contract "de plecare". Daca ceva nu merge bine la angajatorul din Italia sau Spania, oamenii pusi pe drumuri degeaba ar putea fi despagubiti cu ajutorul garantiei si nu ar mai bate pe la usa ambasadelor dupa bani de intors acasa. O alta problema mare o constituie schimbarea, din mers, a naturii muncii prestate in strainatate. Pentru ca legea nu prevede nici o sanctiune in acest domeniu pentru firmele intermediare, din Romania au ajuns sa plece in strainatate baby-sitere specializate in rasfatarea "bebelusilor" intre 18 si 80 de ani. Fireste, exportul de prostituate deghizate in dansatoare sau culegatoare de capsuni se face prin firme acreditate de Ministerul Muncii. Probabil, performantele ministerului la completarea legislatiei pot fi explicate si prin calificarea personalului sau. De exemplu, directorul Oficiului National pentru Ocuparea Fortei de Munca este Daniela Andreescu, care, in 1998, a fost protagonista unui rasunator scandal. Atunci, d-na Andreescu s-a ocupat personal de acreditarea unei firme care trimitea romani la munca in, tineti-va bine, Togo. Datorita acestei acreditari, lipita pe usa SRL-ului unui sarb, 200 de oameni au platit cate 600 de dolari, dar au ramas cu buzele umflate. Dupa aceea, Daniela Andreescu a fost data afara, dar, datorita experientei sale, a fost angajata ca directoare. Totusi, mai grav decat aceste deficiente legislative, e faptul ca exportul de somaj practicat de Romania in U.E. e privit ca o rezerva inepuizabila. Din pacate, lucrurile nu stau chiar asa. Ca si multe alte produse, Romania exporta forta de munca la preturi de dumping, mult sub preturile locale. Acest lucru a provocat deja protestele muncitorilor din mai multe tari "importatoare". De asemenea, mai ales dupa succesul lui Le Pen din Franta, climatul extern nu pare deloc favorabil unui export masiv de someri. In plus, forta de munca romaneasca se scumpeste incet, dar sigur, datorita scumpirii serviciilor publice si a "accizelor europene" la mai multe produse. Acest fenomen se observa cel mai bine in cazul fabricilor de confectii de la noi. Aceste fabrici, care platesc salarii sub media pe economie, si realizeaza o parte importanta din PIB au ajuns sa se confrunte cu o criza de personal. Din acest motiv, multe fabrici, in special italiene, au migrat in Ucraina. In concluzie, capsuna spaniola nu ne va tine mult de foame, asa ca Guvernul ar trebui sa se ocupe serios si de porumbul de acasa.