Capacitatea - sanse inegale

Primele date oficiale, centralizate partial de Ministerul Educatiei, arata ca aproximativ 77 la suta dintre absolventii de gimnaziu, care s-au prezentat la Capacitate au trecut acest moment. Tot in

Primele date oficiale, centralizate partial de Ministerul Educatiei, arata ca aproximativ 77 la suta dintre absolventii de gimnaziu, care s-au prezentat la Capacitate au trecut acest moment. Tot in cadrul primelor constatari se inscrie si concluzia ca un numar mai mare de elevi au reusit sa obtina medii intre 6 si 8, in schimb a scazut oarecum numarul elevilor cu medii intre 9 si 10. Bucuria factorilor responsabili pentru Educatie din Guvern si chiar a premierului, care ieri, in teleconferinta, anunta ca aproape 90 la suta dintre absolventii claselor a VIII-a s-au prezentat la examen, este, insa, gratuita. Datele certe arata ca la examen s-au prezentat doar 87,78 la suta dintre cei inscrisi in clasa a VIII-a, iar dintre acestia, au promovat examenul aproximativ 77 la suta. Este limpede ca aproape 40 la suta dintre elevii claselor a VIII-a, la nivel national, s-au pierdut pe undeva pe drum. Aproape 40 la suta dintre cei care trebuiau sa finalizeze invatamantul obligatoriu n-au mai reusit aceasta. Cat de fireasca, naturala este aceasta pierdere, daca e bine sau nu ca in fiecare an creste rata abandonului in invatamantul obligatoriu, ramane sa aflam numai in momentul in care ne vom confrunta cu realitatea unei Romanii integrate Europei pe piata educationala si a muncii. In tarile din spatiul spre care nazuim, acest tip de examen, draconic, inspaimantator pentru unii, nu exista. Evaluarea elevilor in vederea trecerii la alt stadiu al sistemului de invatamant depinde, in tarile Uniunii, de optiunea initiala pentru educatia de tip comprehensiv sau selectiv. Dezvoltarea invatamantului, in sensul democratizarii accesului la educatie si prelungirii scolarizarii obligatorii la 9, 10, 11 si chiar 12 ani (Belgia, Germania, Olanda, Irlanda), a facut ca in tarile UE examenele de finalizare a ciclurilor obligatorii sa dispara. Educatia si pregatirea profesionala initiala, de baza, a elevilor din aceste tari se realizeaza dupa cu totul alte principii, decat cele atat de dragi noua. Apare, in acest context, intrebarea fireasca: pregateste scoala romaneasca un tip educational, un individ care sa se integreze pe piata europeana a muncii, nu optand doar pentru culesul capsunilor, ci pentru meseriile si profesiunile viitorului? Din pacate, se pare ca la nivelul ministerului, la nivel guvernamental, nimanui nu-i arde sa piarda vremea cu astfel de probleme. Noi avem un sistem, ne place sa-l ridicam in slavi, desi, cu fiecare zi, acesta isi mai dezvaluie o hiba, o carenta, si nu concepem sa-l sacrificam nici macar de dragul intrarii in UE. Cel mai grav lucru care se intampla in sistemul de invatamant este, dupa parerea noastra, faptul ca an de an creste polarizarea accesului la educatie, domeniul preluand si adancind segregarea sociala, impartirea in tot mai multi saraci, care nu au bani pentru scoala elementara, obligatorie, a copilului, si un numar restrans de bogati, care isi dopeaza odraslele cu meditatii. La Capacitatea 2002 sunt mai putini elevi cu medii mari, iar una din cauzele acestei realitati este saracia familiei, care n-a mai putut sustine meditatiile la cele doua sau trei discipline ale examenului. Egalitatea sanselor e spulberata din start. Chiar daca dl. Nastase a trimis autobuzele prin rapi si vai sa aduca la scoala copiii, foamea, saracia lucie au scos din sala de examen mai multi copii. Daca vrem cu adevarat sa ne integram in Europa, trebuie sa ne pliem urgent pe cerintele educationale ale acesteia, sa renuntam la festivismul si triumfalismul procentelor integraliste, cand ele ne indeparteaza de lumea civilizata in care copiii nostri vor trebui sa-si gaseasca un rost.